Stilul „Curanului”

Curanul este alcătuit în limba arabă într-un stil foarte ales, în cea mai mare parte rimat, într-o limbă arabă atît de adîncă, încît nu numai că e imposibil s-o imiţi, dar şi de interpretat e foarte grea, iar mai ales a o vorbi e peste putinţă, însuşi muftiul sau vreunul dintre turcii cei mai învăţaţi şi mai iscusiţi în limba arabă, întrebaţi dacă pot să înţeleagă perfect măcar un verset sau o sentenţie a Curanului, după cuvinte şi după sens, răspund pe bună dreptate că nu înţeleg şi te trimit la cei mai vechi tîlcuitori aiCuranului şi poruncesc ca la aceştia să cauţi cuvintele sau sentenţiile despre care e vreo îndoială. De unde lesne trag ei concluzia că învăţătura Curanului este cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că Muhammed, fiind neînvăţat şi neştiind să scrie, n-ar fi putut în nici un chip să alcătuiască toate acestea, decît prin puterea dumnezeiască. Cu atît mai mult cu cît el însuşi într-un alt loc spune că „nici oamenii, nici demonii, nu pot face astfel de scrieri” , iar despre puterea scrierii aceleia spune, ca din partea lui Dumnezeu : „Dacă această lege am fi făcut-o să se pogoare pe munţi, chiar munţii, prosternîndu-se, s-ar fi închinat ei de frica lui Dumnezeu”. Toate acestea chiar din text sînt luate. Cît despre cele ce se povestesc în istorii, nu ne vom lenevi să le adăugăm pentru cei ce vor să le cunoască.