Femeile lui

Cincisprezece femei avea Muhammed şi două ţiitoare, dintre care una era iudee, cu numele Safie, despre care cu măreţie pomenesc, cum că tatăl ei ar fi fost Aaron, Moise unchi, iar Muhammed bărbat. Cealaltă era Meriem, iacobită, pe ea o iubea mai mult decît pe celelalte şi pe ea cea dintîi a luat-o de nevastă, fiind fată. I s-a întâmplat să se culce într-ascuns şi cu o altă sclavă şi, văzîndu-i amintita iacobită chiar în timpul făptuirii, a început a-l batjocori zicînd : „Aşa se cade să facă un proroc al lui Dumnezeu, şi este oare îngăduit să te sui în pat străin pe furiş ?” El, jurîndu-se în numele Dumnezeului său, a făgăduit cu tărie să nu mai facă niciodată acest lucru, însă peste cîteva zile uitîndu-şi jurămintele, pentru că era viclean, s-a împreunat iarăşi cu sclava şi iarăşi a fost prins de iacobită în adulter, îndată el a început să-i recite, ca din porunca lui Dumnezeu, un verset (care după aceea a fost trecut în Curari), cum că jurămîntul îi este dezlegat de Dumnezeu şi ea nu trebuie nici să cugete că ar putea pătrunde vreo sminteală în curăţia prorocească, altfel va avea totdeauna asupra sa mînia lui Dumnezeu Deşi a avut copii şi de parte bărbătească şi de parte femeiască, n-a lăsat pe nimeni după sine afară de Fatma, fiica lui, despre ale cărei prea alese isprăvi am vorbit deja.