Frînge luna

Între cele mai de seamă şi mai slăvite minuni ale lui este, cum se consideră, minunea frîngerii lunii în două, despre care îndrugă următoarea istorie : Se spune că s-au apropiat de el odată cei mai înţelepţi dintre evrei, întrebîndu-l despre învăţătura sa. Dar văzînd şi auzind ei multe porunci ale Curanului care se potriveau cu legea lui Moise, iar cele mai multe nepotrivindu-se, mai cu seamă în nepăzirea sîmbetei, nu puţin se îndoiau de adevărul apostolici lui. De aceea, au cerut de la el o minune prin care să poată fi dezlegată îndoiala lor. Muhammed le-a dat voie să ceară orice semn vor vrea, din cer sau de pe pămînt. Evreii au cerut atunci un lucru ce părea cu totul imposibil, adică să frîngă luna. Despre frîngerea ei scrie în Curan, în capitolul Despre lună, unde zice : „S-a apropiat ceasul şi strivita a fost luna”. Exegeţii Curanului tîlcuiesc astfel : Cînd Muhammed – spun ei –, stătea cu prietenii săi şi au văzut luna apropiindu-se de împlinire, aceia i-au zis: „Arată-ne o minune”. Atunci el a făcut semn lunii, cu două degete, cu cel mare şi cel mijlociu, şi îndată luna s-a despărţit în două şi o parte a ei a căzut pe muntele Elika (situat de o parte a cetăţii Mecca), iar cealaltă parte a căzut pe muntele numit Rubuv, care se află de cealaltă parte a cetăţii. De asemenea, una din cele două părţi a intrat în mîneca hainei lui. Pe urmă el a reîntregit luna şi a pus-o iarăşi la locul ei. Văzînd această minune, toţi iudeii aceia au venit la credinţa lui.