Despre suirea lui Dumnezeu pe Arş (aşa numeşteCuranul cerul empireu, sau Scaunul lui Dumnezeu) şi despre primirea legii Curanului, exegeţii tîlcuiesc fie din chiar textul Curanului, fie din cartea Muhammedie. Aceste basme se spun în Curan în capitolul Despre fiii lui Israil : „Slavă – zice – lui Dumnezu care i-a făcut robului său într-o singură noapte să treacă din el-Haremul rugăciunii (templul din Mecca) pînă la cel mai depărtat loc ide rugăciune (care este casa sfîntului Ierusalim), pe care îl binecuvîntăm”. Acest loc al Curanului, interpreţii îl tîlcuiesc astfel : într-o zi Muhammed cînta ceasurile de dimineaţa la Mecca şi isprăvindu-le, a spus către oamenii săi : „O, voi, oamenilor, vedeţi puterea şi măreţia lui Dumnezeu ! Ieri, după ce am plecat de la voi, a venit la mine Gabriel, după ultimele rugăciuni de seară, şi mi-a zis : „O, Muhammed, Dumnezeu îţi trimite pace şi-ţi porunceşte să vizitezi”. Iar eu i-am răspuns : „Unde-l pot vizita ?” Şi a zis : „În locul unde este el”.