Despre cele mai însemnate fapte meritorii din societate
Dacă autorul Curanului ar fi auzit zicala celor din vechime : „Celui mincinos i se cuvine să aibă memorie” şi ar fi înţeles bine tîlcul ei, poate că ar fi devenit mult mai statornic (în păreri). Dar fiind lucru foarte greu ca minciuna să nu fie supusă în cel mai înalt grad uitării, şi ultimul pseudoproroc, ţinînd minte puţin sau de loc sentinţele sale, se vede că le încurcă pe toate şi le lasă sub îndoială, într-un pasaj el zice că cele cinci cerinţe ale credinţei muhammedane n-au nici un merit în sine pentru că se fac din necesitate şi din datorie, nefiind decît semne sau indicii care arată deosebirea orînduielii şi specificul prin care muhammeda-nii se diferenţiază de celelalte popoare. Iar acum, în articolele legiuite atît ca sunnet cît şi ca farz, fiind astfel rînduite şi impuse oamenilor atît de porunca dumnezeiască cît şi de cea prorocească şi considerate atît ca meritorii cît şi ca obligatorii, modificînd şi re-înnoind cele spuse mai înainte nu pregetă să cuprindă aceleaşi cerinţe ale credinţei musulmane printre cele mai de frunte fapte meritorii ca pe nişte fapte spirituale prin care oamenii pot obţine raiul, învăţînd că sînt scrise pe cele opt porţi ale raiului, în sensul că dacă cineva va împlini una dintre acele fapte bune mai mult decît pe altele, prin porţile cu numele acelei fapte bune va intra în rai. Iar care se socotesc a fi acele fapte bune, sau cum ne-am obişnuit noi să le numim faptele meritorii, nu ne vom lenevi a le enumera din nou, deşi în capitolul Despre rai au fost deja arătate, pentru că aici avem de gînd să tîlcuim mai pe larg.
Cele mai de seamă fapte meritorii socotite a fi şi jarz şi sunnet sînt opt, dintre care trei sînt luate dintre :ele cinci cerinţe ale credinţei, adică : mărturisirea credinţei, pelerinajul la Mecca şi zekkeat – deci împărţirea părţii a cincizecea din avere, ca milostenie, despre care s-a vorbit destul la locurile respective. Iar celelalte cinci care urmează sînt deosebite de ele, şi anume : 1. lucrarea pocăinţei ; 2. a supunerii 3. a înfrînării ; 4. a tăriei ;5. a muceniciei. Deci aceste cinci fapte bune sînt foarte meritorii. Le vom explica aici mai clar, întrucît ei cred că prin ele se obţine raiul.
