Izvorul Zemzem

Băsmuiesc ei că acest izvor l-a făcut pruncul Ismail pe cînd era părăsit (de mama sa Agar, izgonită de Sarra în pustie, ca să nu-i vadă pieirea), scormonind cu picioarele în nisip (despre care lucru s-a vorbit deja la capitolulDespre Avraam). Din această apă beau cu evlavie şi se răcoresc şi acolo au obiceiul să petreacă trei zile. Cînd petrec ei acolo aşa, este trimis de către emirhadj un vestitor la şeicul meccan şi i se dă de veste că pelerinii au ajuns sănătoşi şi nevătămaţi la apa Zemzem. Acela, după numărul oaspeţilor, trimite tot atîtea desfrînate (pe care trebuie să le închirieze cu preţ, ca prin isprăvile lor de noapte cu ele pe muntele Araf să poată mulţumi lui Adam şi Evei, să aducă acelora ca ofrandă poftele lor şi să-şi jertfească prinoasele) şi acelaşi număr de farraş, adică de slugi, pentru curăţirea caselor şi a hanurilor lor, fiecare trebuind să primească de la stăpînul căruia îi va sluji cîte un galben. Iar a doua zi de dimineaţă, pornind la drum de la izvorul Zemzem, a patra zi intră in Mecca (oraş destul de întins şi care, deşi nu are împrejmuire sau altă fortificaţie, numără, după cum spun, aproape 30 000 de locuinţe) şi fiecare se duce la casa ce-i este pregătită şi rînduită.