Bairam namazi

În ziua de Bairam, adică de Paşte, înainte de rugăciunile de la amiază, se adaugă două rekkeate care se numesc Bairam namazi. După aceste două închinăciuni, dacă ţin bine minte, hatîbul (adică diaconul sau crainicul care are obiceiul să facă hutbe, adică pomenirea sultanului) , suindu-se pe mimber (amvon) face rugăciuni cu glas înalt pentru sultan, miniştri, dascăli, oştire şi pentru tot poporul muhammedan şi la toate articolele acestor rugăciuni poporul, cu un glas nu prea clar şi parcă înecat de nu suspin, răspunde : „Amin”. Rugăciunea se termină cu aceste cuvinte : „Viaţa lui să fie îndelungata, dreptatea de neînvinuit, sabia prea ascuţită, vrăjmaşii şi potrivnicii în nimic să se prefacă, şi Dumnezeu să înmulţească credinţa, tăria şi puterea lui, atît în acest veac, cît şi în cel viitor. Amin, iamunn, amin. O, Dumnezeule, ajută-ne ! Astfel se obişnuieşte să se facă în fiecare vineri, oriunde există djeami în care se poate citi butbe. în mezcide aceasta nu poate fi, despre care lucru vezi în capitolul Despre djeamiile lor .

Se fac iarăşi rugăciuni la înmormîntare, numite djenaze namazi (despre acest lucru vezi în capitolul Despre înmormântările lor), unde rekkeate nu se fac, pentru că se săvîrşesc numai în picioare. Există şi mevlud namazi., rugăciuni care se fac în ziua naşterii lui Muhammed (care este ziua a zecea a lunii numită întîia rabie), însă fără rekkeate, unde rugăciunile naşterii lui se citesc şi se cîntă alternativ, în picioare. Acestea le-am spus pe scurt despre namazurile muhammedane.