CAPITOLUL AL CINCILEA Despre „urudj” sau post

Înainte de a arăta rînduielile şi ceremoniile postului muhammedan, să spunem ceva pe scurt din textul Curanului prin care li se porunceşte Ramazanul.

Ramazanul, zice, l-a orînduit Dumnezeu judecătorul, făcînd în luna aceea să coboare Curanul; lună care a mărturisit despre noaptea Arife, a predestinării (despre ea vezi mai jos), că noaptea aceea va fi „mai bună decît o mie de luni”. Deci trebuie să posteşti ziua de orice mîncare şi băutură şi de amestecare (cu femeile). Iar cînd apune soarele şi începe rînduiala nopţii, atunci se mănîncă şi se bea, şi se poate avea împreunare cu soţia toată noaptea, pînă cînd se va putea deosebi aţa cea alba de cea neagră . Iarăşi a zis Dumnezeu cel preaînalt: „V-am prescris vouă post, punîndu-vă zile cu număr, după cum am prescris şi celor care au fost înaintea voastră, poate că voi vă veţi teme” [de Dumnezeu] .

Fiindcă muhammedanii au ani lunari, li se porunceşte cu puterea Curanului ca o lună, pe care o numesc Ramazan, să postească . Dacă cineva nu va face aşa, va cădea sub osînda cea vremelnică şi cea veşnică. Unuia ca acesta i se va turna cositor în gură dacă va fi văzut şi dovedit prin martori vrednici de credinţă, afară de cel bolnav sau care călătoreşte. Căci tot acolo zice : „Dacă cineva este neputincios sau se află la drum, acelaşi număr de zile să-l facă în altă vreme, iar cei ce nu vor posti, să-şi răscumpere postul hrănind un sărac” .

Cînd vine luna Ramazan, cu cîteva zile înainte, sultanul pune cîţiva observatori pe munţii din Bitinia care sînt mai înalţi decît Olimpul, şi în apropiere de Constantinopol pe munţii zişi Strandja, care mai înainte se numeau loppe, pentru a observa lunile noi. Şi cu toate că după calendar şi tăbliţele astronomice cunosc perfect punctul şi minutul cînd se naşte luna şi ar putea să însemne prima zi şi ora lunii noi a Ramazanului prin folosirea şi mărturia raţiunii, dar cum porunca lui Muhammed este : „Vezi luna, începe Ramazanul” şi „Vezi luna şi fă Bairamul”, ziua noului Ramazan nu se anunţă dacă doi sau trei nu vor vedea cornul lunii . Observatorii aceia, cînd va fi cerul senin şi vor vedea la apusul soarelui luna, încălecînd pe cai de poştă se grăbesc fără zăbavă şi venind la judecătorul de Constantinopol sau Adrianopol, adică unde se va afla atunci sultanul, unul spune că ieri la apusul soarelui a văzut luna cea nouă, iar alţi doi, confirmînd vorba aceluia, mărturisesc că au văzut-o şi ei. Judecătorul scrie mărturia lor la arhivă şi porunceşte crainicilor ca străbătînd uliţele să anunţe că de mîine dimineaţă se cuvine să se ţină post. La fel se întîmplă şi în ziua prăznuiriiBairamului. De aceea am văzut un caz cînd observatorii zăbovind mai mult pe cale, au adus vestea postului sau a Bairamului pe la amiază, şi unde erau oamenii mîncînd şi bînd, auzind la uşă pe crainic strigînd, au aruncat mîncarea din gură şi lingurile din mîini, şi cutremurîndu-se cu evlavie au început Ramazanul, sau [invers], fiind întru mîhnirea postului, îndată se apucau de veselie şi de prăznuirea Bairamului.