Ziua de vineri

Vinerea, care în dialectul Curanului se numeşte djiuma (adică „Ziua de adunare sau de întrunire), după rugăciunile de la amiază, în djeamiile mari (numite selatîn) vaizii sau predicatorii dau învăţătură timp de două sau trei ceasuri. Ei tîlcuiesc textul Cu ranului după o temă ce şi-au ales-o mai dinainte. La aceasta mai adaugă, vorbind foarte frumos, ceva morali­zator, după starea lucrurilor şi după caz, împodobit cu figuri, tropi şi metafore (toţi aceştia sînt termeni retorici) şi alte imagini retorice, în timp de pace mai adaugă şi unele despre realizarea dreptăţii, despre grija administraţiei statului, despre pronie şi prevederea lucrurilor duşmanilor ce au să fie şi despre cunoaşterea mişcărilor şi intenţiilor lor. Iar dacă vine timp de război şi campanie, se porunceşte de sultan predicatorilor să vorbească mai des, arătînd poporului şi convingîndu-l că războiul împotriva inamicilor este după poruncile lui Dumnezeu şi ale Prorocului, nu pentru bogăţiile lumeşti, nici pentru vreun cîştig deosebit, sau pentru slavă şi laudă omenească, ci numai pentru înmulţirea credinţei, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul întregului popor muhammedan şi altele.