Djeami

Al patrulea: a zidi djeami şi mezcide, lucru care nu face parte din poruncile obligatorii, pentru că ei cred că Muhammed printre cele şase atribute ale demnităţii sale (amintite în Viaţa lui) a primit de la Dumnezeu şi pe acel de a preface întreg pămîntul în djeami. De aceea, cerul şi pămîntul ei nu le înţeleg altfel zidite decît sub forma unei clădiri, spre a închipui djeamia, al cărei mihrab, adică altar, este templul de la Mecca, şi linia kîble. Din acest motiv ei spun că nu este interzis să se facă namaz pretutindeni, cu condiţia ca locul să fie curat sau să fie curăţat. Iar clădirea băilor, a şcolilor, a caselor pentru adăpostirea străinilor, a orfelinatelor şi a azilurilor se cuvine să se facă după legea obligatorie, după posibilitate. Altfel însă la ei domneşte regula universală: Evde lazîm djeamide haram, adică „Ce este necesar acasă nu se cuvine să dai bisericii sau societăţii” .

Al cincilea: ei socotesc că în noaptea Ramazanului este meritoriu să mănînci mai mult, dar nu e necesar. Dar să te osteneşti în aceeaşi noapte mai mult în acte senzuale din necesitate este meritoriu, pentru că porunca, aceasta ţine de farz.

Aşadar, acestea am vrut să le arătam anume despre sunnet. Ne-a rămas să mai vorbim despre unele porunci, îndoit fundamentale, adică despre care se porunceşte să fie făcute şi din porunca lui Dumnezeu şi din cea a prorocului. De aceea şi necesitatea de a le împlini şi a le păzi cu sfinţenie este mai mare, dar şi răsplata aşteptată de la ele este îndoită, avînd s-o primească atît în acest veac, cît şi în cel viitor.