Ismail

Mai spun că Ismail a luat de la tatăl său binecuvîntare egală cu cea a lui Isaac, iar de la Dumnezeu acelaşi dar al prorociei, dar pe cel dintîi îl socotesc mai desăvîrşit şi mai cinstit pentru că din sămînţa lui (a lui Ismail) s-a născut Muhammed, şi nu oricum, ci după făgăduinţa lui Dumnezeu către Avraam şi chiar către Ismail. Şi ca să nu se îndoiască Avraam de venirea lui Muhammed, i-a dat lui fiu pe Ismail, asemănător în totul lui Muhammed la statură, la înălţime, la frumuseţea feţei (afară de strălucirea Duhului lui Dumnezeu), în bucuriile sufleteşti, în vitejie şi altele. Dar ei, furînd Istoria sfîntă , o transformă într-o fabulă de speriat, căci zic că Sarra, vrînd să-l omoare pe Ismail încă prunc fiind, împreună cu mama sa Agar, fiind îmblînzită de Avraam şi ameninţarea lui Dumnezeu domolită a izgonit-o pe aceea din casă cu copilul plîngînd. Şi rătă­cind pe un drum necunoscut prin locurile nisipoase ale Arabiei pustii, se aflau amîndoi în primejdie să piară, topindu-se împreună cu copilul de arşiţa prea mare şl de sete. Agar, ca să nu vadă moartea atît de cumplită a fiului ei, a aruncat copilul pe nisip şi s-a dus departe de el. Iar Ismail (chinuit de sete), bătînd cu picioarele m nisip şi scormonindu-l, îndată a ţîşnit un izvor pu­rurea curgător şi, întorcîndu-se Agar la fiul ei, a cunoscut minunea lui Dumnezeu. Bînd şi ea şi stropind şi copilul, s-a răcorit (acest izvor care curge între Medina şi Mecca îl numesc acum Zemzem). Cei care vizitează Mecca au obiceiul să ia din apa aceasta în vase mici de sticlă şi să o ducă acasă, şi ei cred că ea rămîne m orice vreme nestricăcioasă. Apoi spun că prin porunca lui Dumnezeu Agar a fost iarăşi primită de Avraam în casă şi binecuvîntată de Dumnezeu, şi a fost mamă tuturor popoarelor arabe şi lui Muhammed însuşi.