Vrea să-l aducă jertfă pe Isaac

După aceea, slobozit fiind prin puterea lui Dumnezeu din mîinile lui Nemrud, Avraam s-a dus cu toată familia sa la locul unde e acum Mecca. Şi cînd s-a suit eî pe muntele Araf, a poruncit Dumnezeu să i-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Deşi Avraam (după cum spune Curanul în capitolul 46) a zis fiului său Isaac : „O, fiule, mi s-a vestit în vedenie să-ţi tai capul. Voieşti să fac asta ? Spune !” Răspuns-a Isaac : „împlineşte cele vestite ţie, căci pe mine mă vei vedea că le îndur pe toate cu curaj”. Dar, împiedecat de înger, a jertfit lui Dumnezeu un berbec în locul lui. De unde este o lege pentru muhammedanii ce vizitează Mecca să se suie pe muntele Araf şi să aducă jertfă un berbec (despre taina acestei jertfe vezi mai multe la locul cuvenit) .

Pe urmă Avraam şi-a aşezat tabăra şi corturile pe locul unde spun că se află astăzi templul Meccăi (despre acest lucru vezi în capitolul Despre Mecca). Şi le-a aşezat astfel, încît nimeni dintre cei ce călătoreau să nu poată trece prin locurile acelea sau prin tabără fără ca mai întîi să treacă pe la cortul lui (căci uliţele toate se adunau la cortul lui Avraam ca razele de la circumferinţă spre centru) şi, ospătînd şi întărind pe fiecare cu mîncare, îl slobozea în calea ce o avea de făcut. De aceea cred ei că prin binecuvîntarea lui Avraam s-a sălăşluit în inimile oamenilor să dorească de bunăvoie a călători la Mecca, pentru ca acolo, adunîndu-se din toate colţurile lumii, să se ospăteze. Şi mai afirmă că locuitorii Meccăi (care se numesc medjevir) au luat de la acelaşi Avraam că nu se cuvine a-i cerceta pe oaspeţi (zişi musafiri), sau să-i caute la faţă, ci să-i primească pe toţi pînă la unul şi să-i onoreze cu o egală cinste a ospitalităţii şi cu iubire de oameni. Cauza acestei legi spun ei că ar fi următoarea : S-a întîmplat odată că în timpul prînzului lui Avraam n-a venit nici un oaspete. Atunci Dumnezeu a trimis pe Gabriel arhanghelul în chip şi haine de sărac scîrbos, ale cănsi unghii crescuseră atît de mari încît aveau sub ele o mulţime de murdărie puturoasă. Făcîndu-i-se lui Avraam scîrbă de aceasta, nu l-a ospătat şi nu i-a pus prînz înainte, ci l-a gonit flămînd şi însetat.Dumnezeu s-a mîniat pentru aceasta şi prin acelaşi Gabriel i-a descoperit, poruncin-du-i să nu se uite nici la curăţenie, nici la întinăciune, nici la îmbrăcămintea oaspetelui, ci pe toţi să-i primească şi să-i ospăteze cu aceeaşi cinste şi bunăvoinţă De unde este la ei obiceiul să se spună şi să se ţină ca o lege că prînzul nu este al gazdei, ci al lui Dumnezeu îşi al societăţii, la fel şi oaspetele este al lui Dumnezeu, iar nu oaspetele lui.