Iov

În descrierea luptei lui Iov cu diavolul, a răbdării lui celei neînvinse, a tăriei lui sufleteşti şi a nădejdii spre Dumnezeu, ei urmează Sfintei Scripturi (căci ei cred că şi el a fost din numărul muhammedanilor predestinaţi).

Ni s-a întîmplat să citim pe unii scriitori creştini care, înşelîndu-se din cauza numelor identice, socotesc că turcii, în suburbia Constantinopolului poreclită de ei Eiubi Ensari (astfel îl numesc ei pe Iov), vizitează şi respectă mormîntul lui Iov. Să nu le fie cu supărare, dar aceasta nu-i adevărat. Niciodată n-au spus turcii aceasta în poveştile lor (deşi nimic nu-i mai de laudă şi mai obişnuit la muhammedani ca născocirea de basme). Ei spun că Eiubi Ensari (adică Iov slujbaşul), despre care cred că zace în locul mai sus zis, a fost stegarul (praporgicul) califului Amavia şi că a fost ucis la asediul Constantinopolului de mîna duşmanului şi a fost îngropat în acelaşi loc de către tovarăşii săi. La acestea, urmaşii au adăugat fabula că el a prezis că va fi ucis în război, după trei zile, şi va fi îngropat acolo de ai săi. Iar cînd va sosi vremea cuceririi cetăţii, oasele lui vor fi scoase de către musulmani şi cine-i va afla mormîntul, acela va cuprinde cetatea împărătească şi va doborî stăpînirea grecilor. Scriu deci istoricii turci că mormîntul acesta l-a aflat sultanul Muhammed al doilea care a luat Constantinopolul şi că ostaşii, fiind încurajaţi de această prezicere, au dat un atac puternic spre ziduri şi au luat cetatea. Vezi mai pe larg despre acest lucru în notele (însemnările) noastre laIstoria creşterii, curţii otomane .