Se joacă de-a minunile

Despre copilăria lui Iisus Hristos băsmuiesc multe (poate din unele cărţi necunoscute sau mincinoase) care nu pot să-i provoace cititorului decît scîrbă ; vom înfăţişa totuşi aici un basm sau două din cele foarte multe. Ei spun că fiind odată la joc cu alţi copii iudei, a luat noroi din care a făcut foarte multe rîndunele (un fel de păsări care nu existau pe atunci în firea lucrurilor) şi le-a făcut să zboare, din care cauză aceste păsări sînt acum totdeauna cu oamenii şi le place să locuiască împreună cu ei şi îşi zidesc cuiburile din noroi cu mare sîrguinţă şi pricepere. Aruncat de către unul dintre copii pe fereastra casei, s-a apucat de razele soarelui care pătrundeau în casă printr-o crăpătură şi, ţinîndu-se de ele ca de o funie, s-a păzit nevătămat, şi altele.

Întîietate între proroci îi atribuie Domnul lui Hristos prin cuvintele Curanului, unde în multe locuri este slăvită frumuseţea şi cinstea lui, dar mai cu seamă în capitolul IV: „înălţînd pe toţi prorocii, zice Dumnezeu, unul mai sus ca altul, pe unii i-am făcut să vorbească cu mine, iar lui Hristos, fiul Măriei, sădindu-i sufletul nostru în mod propriu (parcă ar fi spus „de aceeaşi fire”), numai lui i-am dăruit putere mai multă decît celorlalţi”. In privinţa superiorităţii învăţăturii evanghelice, Curanul în capitolul 12 îl arată pe Dumnezeu grăind către iudei: „L-am trimis la voi pe Hristos, fiul Măriei, căruia i-am încredinţat Evanghelia, care e lumină şi întărirea legămîntului (celui vechi) şi povăţuire şi cale dreaptă pentru cei ce se tem de Dumnezeu. Spre împlinirea legii voastre am trimis-o”. Iar în capitolul Despre masa zice : „Hotar am pus urmelor omeneşti prin Iisus, fiul Măriei, care grăieşte prea adevărat şi limpede şi i-am dat lui Evanghelia în care este îndreptarea şi legea şi adevărul neîndoielnic”.