Cel viu

Pe Dumnezeu îl înţeleg viu, ca avînd viaţa şi fiinţă veşnică. Acţiunea acestui atribut, spun ei, în afară, adică spre creaturi, este ruhallah, sufletul sau, propriu vorbind, Duhul lui Dumnezeu, de la care vin sufletele tuturor oamenilor şi pe care le socotesc ca nişte părticele despărţite din Duhul lui Dumnezeu băgate de către îngerii slujitori în trupurile celor ce se nasc. De aceea, îi acordă lui Iisus Hristos întîietate şi superioritate mai mult decît tuturor oamenilor, căci pentru zidirea celorlalţi oameni în pîntecele mamei este necesară şi sămînţă bărbătească, dar la zămislirea lui Hristos nu s-a petrecut aşa ceva, ci de însuşi Duhul lui Dumnezeu şi Fecioara Măria a fost zidit şi zămislit, de unde se numeşte κατ’έςοχήν , Iisus Hristos, Duh al lui Dumnezeu şi Fiu al Măriei.