Despre Dumnezeu

Despre unul Dumnezeu cel preaînalt religia muham-medană nu pare să se deosebească întru nimic de evrei şi de creştini cînd scrie despre Dumnezeu în sine sau numai despre singura persoană a Tatălui. Şi cred că Dumnezeul este unul, făcătorul tuturor lumilor şi al tuturor lucrurilor ce se află între cer şi pămînt, că toate acelea de el s-au adus dintru nimic din nefiinţă la fiinţă. Cred că el este imaterial, necircumscris de timp şi loc, ezeli, adică veşnic din veac, ebedi, adică veşnic în veac, că al lui este veacul, mărirea şi altele, că nu poate fi închipuit în minte, nici cuprins de durata timpului sau întinderea locului, dar că Dumnezeu pe toate le pătrunde ca într-un punct (numit la ei al nimicniciei). Iarăşi cred că este nenăscut, adică nici nu s-a născut cîndva, nici n-a putut să nască şi de aceea n-are nimic asemenea lui, n-are nici un chip sau înfăţişare, pentru care lucru în Curan, în capitolul Elmuin, se zice : „Dacă Dumnezeu ar fi avut un fiu, în necaz ar fi fost toată lumea, pentru că între ei ar fi fost dezbinare”, iar în capitolul penultim, ca de la faţa lui Dumnezeu, i se porunceşte lui Muhammed : „Cu sîrguinţă (zice) grăieşte-le lor că Dumnezeu este unul, tuturor spre bună trebuinţă şi imaterial, care nici a născut, nici s-a născut, nici are pe cineva asemenea lui”. Şi în capitolul 94 zice : „Dumnezeu este începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor” ; de aceea în capitolul 32 se interzice chemarea unui alt Dumnezeu, căci: „În Dumnezeu unul, zice, se cuprinde tot numărul lui”.