Sentinţele teologilor despre acestea

Dacă în legătură cu acestea şi cu alte sentinţe asemănătoare ale Curanului ar întreba cineva pe însuşi muftiul : „Oare acest creştin sau iudeu şi alţii vor pieri în veci pentru necredinţa lor în Muhammed?” nu va răspunde niciodată hotărît şi desavîrşit, ci va zice: „Acest lucru este cunoscut numai lui Dumnezeu”. Iarăşi, dacă cineva ar întreba în general : „Oare creştinii, iudeii şi ceilalţi vor petrece veşnic în iad ?” va răspunde : „Cu adevărat aşa este”, deoarece Curanul în general îi osîndeşte pe toţi, dar în particular se îndoieşte de aceasta, zicînd : „Poate îi va tulbura pe toţi, poate multora le va da iertare” iar despre mulţi dintre ei prorocul n-a avut descoperire de la Dumnezeu dacă va fi aşa sau altminteri. De aceea, dacă vreun muhammedan va zice unui creştin : „Meriţi să fii osîndit la chinurile cele veşnice”, pentru această vorbă nelegiuită muhammedanul va fi pedepsit de către judecător cu 37 de lovituri de bici. Cînd zicefetva : „Nicitreaba ta şi nici a prorocului nu era”, se referă la a judeca pe unul şi pe altul daca trebuie munciţi veşnic. Şi mai este o sentinţă universală (de obşte), ca toţi cei ce vor să se mîntuiască, numai prin credinţa Curanului pot fi mîntuiţi, dar a preciza că acest muhammedan sau acela se va mîntui neapărat, ei socotesc că este o vorbă nelegiuită, pentru că numai unul dintre muhammedani, Ebudjehl va petrece veşnic în muncile iadului.

Iarăşi zic ei că Dumnezeu fiind liber şi făcîndu-le pe toate liber, după aprecierea sa poate să-i osîndească pe toţi musulmanii la chinurile veşnice (fără să caute nicidecum la credinţă şi la fapte bune) şi, dimpotrivă, să-i mute pe toţi necredincioşii, nesocotindu-le nelegiuirea lor, din muncile iadului la bucuriile raiului,, deci că poate pe toţi oamenii, atît pe cei drepţi, cît şi pe cei păcătoşi să-i dea iadului, sau să-i sălăşluiască în rai, căci voinţei lui nimic nu-i poate sta împotrivă şi nimic nu poate pune piedică milostivirii lui. Apoi, în general, încheie : Djennet hak, djehennem hak, adică „Atît raiul, cît şi gheena sînt după dreapta judecată a lui Dumnezeu”; de unde tîlcuiesc că amîndouă lăcaşurile (al raiului şi al gheenei), nu în zadar şi nu fără trebuinţă au fost create de Dumnezeu, şi că niciodată, nu vor rămîne goale, fără locuitori, căci altfel ar însemna că Dumnezeu s-a abătut de la planul său, ceea ce, spun ei, este potrivnic şi hulitor de Dumnezeu.