Prima axiomă

Cea dinţii axiomă definitivă (definiţia care nu are nevoie de nici un fel de dovezi) este la ei Takdir tedbiri fesh ider, adică „Providenţa (lui Dumnezeu) strică planurile sau efortul şi dispoziţia omenească, sau le nimiceşte” . Cauza este după ei că, de vreme ce Dumnezeu le-a făcut pe toate după voia sa, le păstrează, le tocmeşte şi le rînduieşte precum voieşte. De unde reiese, zic ei, că nimic nu poate să existe sau să fie gîndit decît ceea ce a prevăzut Dumnezeu că la vremea sa va fi sau se va gîndi. Iar despre lucrările providenţei lui Dumnezeu băsmuiesc că sînt scrise cu cincizeci de mii de ani înainte de zidirea lumilor în cartea cerească numită Levh mahfuz, adică „Scrierea lucrurilor ascunse sau păstrate”, care se vor întîmpla în lume în orice veac. Despre care lucru vezi mai clar în capitolul Despre facerea lumii .