A dona axiomă

A doua axiomă a lor este Hair u şerr min Allah, adică „Orice bine şi orice rău e de la Dumnezeu”. Iar răul care vine de la Dumnezeu îl înţeleg nu ca şi cum Dumnezeu de la sine ar face răul, căci şi ei spun că aceasta nu ar fi compatibil cu bunătatea prea mare a lui Dumnezeu, ci un rău care ni se pare nouă astfel, adică ceea ce îngăduie Dumnezeu să ni se întîmple spre pedepsirea noastră şi spre folosul sufletesc prin îndurarea sa. Acest lucru, care pare furat din vorba prorocului unde zice : „Eu sînt Dumnezeu cel ce fac binele şi zidesc răul”, ei îl confirmă cu acest ales distih (vers dublu) :

Ghelmeli olsa. ademe devlet,                Edlnilur bir kîllebi zahmet,

Ghitmeli olsa ademden devlet,         Eileme tedbir anga daianmaz

nice bln zindjlr ,

adică : „Dacă are să-i vină omului binele (sau fericirea), îl va trage cu un firicel de păr (adică lesne şi fără nici o osteneală), iar dacă are să plece binele (sau norocul) de la om, în zadar se va osteni şi strădui, căci nu-l va ţine nici cu o mie de lanţuri”. Şi alta vorbeşte emistihul (jumătatea de vers) :

Virmeindje mabud, neellesun Mahmud,

adică : „Dacă nu dă Dumnezeu, ce va face Muhammed?” Adică, dacă Dumnezeu prin providenţa sa n-a rînduit ceva mai dinainte omului, de ce se sileşte şi se osteneşte în zadar omul ?