Catehismul muhammedan

Două sînt breviarele cele mai mici ale catehismului muhammedan, dintre care una se numeşte : Rînduîelile domnului Birghili, iar alta, a unui autor necunoscut, Djavaherul islam („Esenţa credinţei” sau „a ortodoxiei”) . Cum aceste cărticele cuprind catehismul, copiii sînt îndemnaţi să le ştie pe de rost. Neavînd acele cărticele la îndemînă, vom expune de curiozitate cîteva articole pe care ni le putem aminti, cu întrebări şi răspunsuri (căci aşa le e obiceiul).

Celui ce întreabă : „Eşti musulman, adică eşti drept-credincios în credinţa musulmană?”, i se răspunde : „Aşa e, din .harul lui Dumnezeu”.

Întrebare : „Ce înseamnă a-l mulţumi pe Dumnezeu ?”

Răspuns: „A-l lăuda pe Dumnezeu şi a-l binecuvînta”.

Întrebare : „îl cunoşti pe Dumnezeu ?”

Răspuns : „îl cunosc”.

Întrebare : „Cum îl cunoşti pe Dumnezeu ?”

Răspuns : „îl cunosc că este fără de început, fără de sfîrşit şi nimic nu este asemenea lui. Chip, înfăţişare, loc şi timp nu are, pentru că este veşnic, din veac şi pînă în veac”.

Întrebare : „Din neamul cui eşti ?”

Răspuns : „Dintr-al lui Muhammed”.

Întrebare : „Din care seminţie ?”

Răspuns : „Dintr-a lui Avraam”.

Întrebare : „Ce rînduială a legii urmezi?”

Răspuns: „Imam azami (această rînduială e socotită drept cea ortodoxă) ; mai urmez rînduielile Imami Şafi, Imami Malik şi Imami Ahmedi Hanbeli (aceşti patru sînt primii interpreţi ai Curanului şi transmiţători ai rînduielilor şi ceremoniilor bisericeşti) .

Î ntrebare: „Aceşti imami sau preoţi de la cine au învăţat aceste rînduieli ?”

Răspuns : „De la Ebu Hanif, Ebu Hanif de la Ham-madi, Hammadi de la Ibrahim şi Ibrahim de la Abdul-lah, Abdullah de la Mesud, iar Mesud de la pro-rocul lui Dumnezeu, adică de la Muhammed, prorocul Muhammed de la Noe, iar Noe de la Seth, Seth de la Adam, Adam de la arhanghelul Gabriel, Gabriel de la Mihail, Mihail de la Israfil (care se numeşte la noi Rafail), Israfil .de la Izrail (ei cred că există un arhanghel şi cu acest nume), iar Izrail de la însuşi Domnul tuturor, Creatorul lumilor. Căci în Curan se spune : Eni iddine indallah ilislam adică „Legea sau credinţa voastră, a drept-credincioşilor, este de la Dumnezeu”.

Întrebare : „Ce este legea Curanului ?”

Răspuns : „Să plecăm capul poruncilor lui Dumnezeu şi să fugim de cele pe care le-a oprit el”.

Întrebare : „Ce este credinţa ?”

Răspuns : „Mărturisirea buzelor, încredinţarea minţii şi unirea inimii sau conştiinţei cu Dumnezeu, adică credinţa în unicitatea lui Dumnezeu, în autenticitatea prorocului, în rai, în podul dreptăţii (vezi mai jos), în măsura răsplătirii şi răspunderea pentru toate faptele şi cuvintele, în iad, moarte şi învierea morţilor”.

Întrebare : „Care este începutul credinţei ?”

Răspuns: „Mărturisirea ei, de exemplu : „Nu este Dumnezeu afară de Dumnezeu şi Muhammed e prorocul lui Dumnezeu”.

Întrebare : „Care este trupul credinţei ?”

Răspuns : „Rugăciunile la cele cinci vremi”.

Întrebare : „Care este cuvîntul sau graiul credinţei ?”

Răspuns : „A-l ţine mereu pe Dumnezeu în minte şi a chema neîncetat numele lui”.

Întrebare : „Care sînt ramurile sau frunzele arborelui credinţei ?”

Răspuns : „Evlavia şi frica de Dumnezeu”.

Î ntrebare: „Care este coaja sau pielea (ca scoarţa copacului) credinţei ?”

Răspuns : „Pudoarea şi puritatea”.

Întrebare : „Care este creierul credinţei ?”

Răspuns : „Adorarea lui Dumnezeu şi rugăciunile stăruitoare”.

Întrebare : „Care este buricul sau centrul credinţei ?”

Răspuns : „Mîntuirea, sau a nu greşi, sau puritatea sufletului”.

Î ntrebare: „Tu eşti în credinţă sau credinţa e în tine ?”

Răspuns : „Credinţa este în mine şi eu împreună cu credinţa sunt”.

Întrebare : „Ce este credinţa ?” (această descriere a credinţei este după judecata obştească) .

Răspuns : „Este adevărul şi a grăi adevărat, .dar afară de aceasta şi ceea ce porunceşte prorocul : „Cu musulmanii, cu cei de o credinţă cu tine, să ai pace veşnică ; cu iudeii şi cu creştinii nicidecum”. Căci acelaşi proroc zice : „Chiar dacă cineva din poporul meu sau din adunare nu ar face închinarea cuvenită lui Dumnezeu şi rugăciunile, este totuşi mai bun decît un iudeu sau un creştin”.

Întrebare : „Cîte sînt la număr credinţele ?”

Răspuns : „Sînt cinci la număr. Prima credinţă este cea a îngerilor, care au fost luminaţi cu o credinţă proprie şi firească. A doua credinţă este cea a prorocilor, care au căutat-o stăruind în credinţă. A treia este a oamenilor credincioşi care au fost primiţi în credinţă prin harul lui Dumnezeu. A patra este a clevetitorilor sau a mincinoşilor, pentru că sînt netrebnici şi lepădaţi. Iar a cincea credinţă este a celor fără de vîrstă, a pruncilor, pentru că ei vor putea primi credinţa”.

Întrebare : „Cîte sînt condiţiile (cauzele exterioare) prin care se împlineşte credinţa muhammedană ?”

Răspuns : „Cinci: l. Mărturisirea credinţei ; 2. cele cinci rugăciuni hotărîte pentru fiecare zi ; 3. postul ; 4. pelerinajul la Mecca ; 5. să dai lui Dumnezeu zeciuiala în fiecare an, adică a cincizecea parte din agoniselile tale”.

Întrebare : „Cîte sînt condiţiile unui post desăvîrşit ?”

Răspuns: „Patru: 1. Să te abţii să bei apă ; 2. de mîncare ; 3. de petrecerea împreună cu femeile ; 4. să nu pofteşti nu numai cu trupul, ci şi cu mintea şi cu duhul”.

Întrebare : „De cîte ori te rogi lui Dumnezeu pe zi ?”

Răspuns: „De cinci ori: 1. înainte de răsăritul soarelui ; 2. la amiază ; 3. cu trei ceasuri înainte de apusul soarelui ; 4. îndată după apusul soarelui ; 5. la un ceas şi jumătate al nopţii”.

Î ntrebare : „înainte de răsăritul soarelui cîte rekkeat (adică metanii) trebuie să se facă?”

Răspuns : „Patru”.

Întrebare : „Cîte din porunca lui Dumnezeu ?”

Răspuns: „Două”.

Întrebare : „Cîte din porunca prorocului ?”

Răspuns : „Două”.

Î ntrebare: „Cîte metanii se cuvine să se facă la amiază ?”

Răspuns: „Zece”.

întrebare : „Cîte din porunca lui Dumnezeu şi cîte din cea a prorocului ?”

Răspuns: „Mai întîi patru din porunca prorocului, apoi patru din cea a lui Dumnezeu şi cele două de pe urmă, tot din porunca prorocului”.

întrebare : „La ceasul al nouălea, sau cu trei ceasuri înainte de apusul soarelui, cîte metanii se cuvine să se facă ?”

Răspuns: „Opt, patru ale lui Dumnezeu şi patru ale prorocului.”

Î ntrebare : „La rugăciunea de noapte sau la cea de după apusul soarelui, cîte trebuie să se facă ?”

Răspuns : „Cinci, trei dumnezeieşti şi două proroceşti”.

Î ntrebare : „La un ceas şi jumătate de noapte (care se numeşte iatsi, adică „vremea odihnei) cîte sînt ?”

Răspuns : „Treisprezece : cele patru dintîi proroceşti, alte patru dumnezeieşti, iarăşi două proroceşti, iar ultimile trei numite fîtr sînt pentru dezlegarea postului”.

Î ntrebare: „După porunca prorocului cum trebuie să-ţi speli trupul şi să te cureţi înainte de rugăciune ?”

Răspuns : „Mai întîi toarnă de trei ori apă pe mîini, apoi goleşte-ţi pîntecele şi spală-ţi posteriorul şi fă abdest (abdest este spălarea mîinilor, capului şi picioarelor), care se face astfel : Mai întîi îşi spală mîinile, apoi trag de trei ori apă pe nas si-şi curăţă nările, apoi îşi stropesc faţa de trei ori cu pumnii plini de apă şi freacă o dată urechile, creştetul capului şi gîtul, la urmă mîinile pînă la cot şi picioarele pînă la glezne. Dacă cineva a avut împreunare cu femeia sau într-altfel s-a spurcat, mai întîi să-şi spele tot trupul în baie, spălare ce se numeşte guşi. Iar dacă femeia va fi cuprinsă de neputinţa lunară, de cîte ori îşi va spăla trupul trebuie să-şi despletească şi părul şi să se abţină de la rugăciuni tot timpul neputinţei lunare”.

Fiecare tată trebuie să aibă grijă sa-şi înveţe pe copiii săi, iar bărbaţii pe femeile lor acest catehism. Un sfînt muhammedan cu numele Şems îi îndeamnă cu mare asprime zicînd: „Dacă femeia vreunui bărbat sau fiul său nu vor şti aceste articole ale credinţei şi întrebaţi fiind nu vor răspunde drept, rugăciunile lor nu vor fi primite la Dumnezeu iar postul va fi fără răsplătire, iar împreunarea bărbatului cu nevasta sa adulter. Şi dacă li se va întîmpla să moară în această ignoranţă să nu fie îngropaţi de musulmani”. Şi mai spune că în veacul viitor trei oameni vor îndura pedepsele cele mai grele şi insuportabile, adică tatăl şi mama care pe fiii lor, şi bărbatul care pe femeia sa nu s-au străduit să-i înveţe aceste articole ale credinţei mai mult decît se îngrijeau de odihna duhului lor. Ajungă, însă, acestea spuse pe scurt despre catehismul muhammedan.