Adam şi Eva

Făcînd Dumnezeu cerul şi pămîntul şi celelalte despre care am vorbit în capitolul precedent, şi avînd a-l face pe primul om, Adam, băsmuieşte Curanul în capitolul 47 că a zis îngerilor săi : „Vom face pe om din tină şi, prea-frumos întocmindu-l, îi vom da din Duhul nostru şi, la porunca noastră, toţi îngerii i se vor supune, afară de Beelzebul (Iblis), apostatul şi necredinciosul”. Şi în capitolul 31 zice : „Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din tină şi pe urmaşii lui dintr-o umezeală slabă, şi i-a suflat din Duhul său”. Iar cînd a poruncit Dumnezeu lui Gabriel să ia din pămînt trei pumni de ţarină, îngerul Israil a acoperit toată faţa pămîntului şi n-a vrut să-i dea ţarină dacă nu i se va descoperi mai întîi şi lui de către Dumnezeu taina lucrului. Deci descoperindu-i Dumnezeu că din pămîntul acela vrea să-l facă pe om, ai cărui urmaşi vor moşteni unii raiul, alţii iadul, şi că din acelaşi neam al lui Adam are să purceadă prorocul Muhammed, pentru care sînt zidiţi şi el şi ceilalţi îngeri, auzind aceasta Israil i-a îngăduit lui Gabriel să ia ţarină. Şi în loc de pocăinţă Dumnezeu i-a impus lui Israil ca el cel dintîi să se închine omului. Deci luînd Gabriel trei pumni de ţarină de pe suprafaţa întregului pămînt, a adus-o lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a împărţit ţarina aceea cu degetul său în două părţi, din care să se zămislească în Adam oameni buni şi răi. Iar părticica de pămînt luată din locul unde avea să fie îngropat Muhammed, a dus-o Gabriel în rai. Şi luînd de acolo apă, a umezit partea aceea de pămînt ca un aluat şi s-a făcut curată ca mărgăritarul. Din această părticică de pămînt îşi are trupul lui Muhammed începutul său. Iar din partea de pămînt ce a rămas, luată din diferite locuri ale lumii, a zidit Dumnezeu tot trupul lui Adam : capul, din pămîntul luat de la Mecca ; spinarea şi pieptul, din pămîntul luat de la Ierusalim ; părţile din spate şi şezutul, din pămîntul Arabici bogate ; mădularul ascuns, din pămîntul Egiptului ; picioarele, din pămîntul Persiei ; mîna dreaptă, din pămîntul Răsăritului ; cea stîngă, din pămîntul Apusului sau Africa. La toate acestea a adăugat Gabriel pămîntul trupului lui Muhammed şi au dospit împreună patruzeci de ani. Iar Dumnezeu s-a gîndit necontenit timp de patruzeci de zile cum şi în ce fel s-ar cuveni sa-l facă pe om şi l-a făcut după chipul feţei sale. Şi astfel făcînd trupul, din Duhul său i-a zidit sufletul, care însă a refuzat să intre în gura lui Adam şi Dumnezeu i-a poruncit de trei ori să intre, iar el tot de atîtea ori s-a lepădat tare, cerînd iertare că nu putea vieţui împreună cu un asemenea noroi pieritor şi slab. Iar Dumnezeu, certîndu-l, i-a zis: „Atunci să intri cu sila, ca la urmă iarăşi cu sila şi cu greu să ieşi din trup” Aceasta este cauza pentru care omul vrea să trăiască mult, pentru că sufletul nu iese decît silit şi cu anevoie. A intrat aşadar sufletul în trupul lui Adam şi Adam s-a făcut viu.Mai întîi a strănutat şi toţi îngerii i-au zis: „Mila lui Dumnezeu cu tine” şi de aici a intrat în obicei că toţi cei ce sînt de faţă, să hiritisească pe cei ce strănută şi să le dorească toată fericirea. Zidindu-l pe Adam, a luat Dumnezeu din grăsimea care este sub coasta stîngă şi din aceea a zidit pe Heva (Eva). Şi, afirmă ei, fiinţa omenească nici înainte de păcat nu era nemuritoare şi nestricăcioasă, dar dacă s-ar fi supus poruncii lui Dumnezeu, ar fi fost ferită de orice rău, în desfătările raiului şi petrecînd acolo ar fi produs totdeauna copii după rînduiala firească, la nesfîrşit. Dar pentru că (zice Curanul) Adam n-a făcut după porunca dată lui de Dumnezeu, s-a supus morţii .