Îl ocărăşte Dumnezeu

Şi i-a zis Dumnezeu : „Eu ţi-am poruncit să nu guşti din pomul grîului, apoi ţi-am mai dat înţelepciune şi cunoaşterea numelor mele (despre care vom vorbi în capitolul Despre ştiinţe) am pus şi frică în inima ta, ca văzînd răul să te temi şi să te fereşti. De ce, văzînd pe şarpe, nu te-ai speriat şi n-ai fugit? De ce prin înţelepciunea dată ţie n-ai înţeles şi prin cunoaştere n-ai cunoscut pe Iblis care se ascundea în şarpe şi care-ţi vorbea nu adevărul, ci minciuna? Dacă ai fi întrebuinţat drept si cum se cuvenea acestea, nici pe el nu l-ai fi ascultat, nici mie nu mi-ai fi greşit aşa de greu, nici n-ai fi căzut din demnitatea ta fericită”. Şi aşa a blestemat Dumnezeu mai întîi pe diavol, osîndindu-l la chinurile veşnice, a blestemat pe şarpe să petreacă în munţi şi în cîmpii pustii şi pierzîndu-şi chipul cel dintîi şi picioarele să se tîrască pe pămînt.