Al doilea articol al prorocieiDespre năvălirea lui Dedjdjial

Unii spun că venirea lui Dedjdjial va fi pe timpul lui Mehdi, dar cea mai sigură ştire e aceea pe care Muhammed prorocul a binevoit s-o descopere urmaşilor săi. Dedjdjial (zice tîlcuitorul) s-a născut în zilele lui Muhammed, apostolul lui Dumnezeu. Naşterea lui a fost aşa: Intrînd odată Muhammed cu Omer, unul din cei patru urmaşi ai lui, într-un sat, i-a zis lui Omer: „Ştii tu că în acest sat este un bărbat cu numele Katan şi o femeie cu numele Katane ? Din ei va ieşi blestematulDedjdjial”. Şi zicînd aceste şi-au căutat de drum. După un timp, i

s-a întîmplat lui Omer să vină în acelaşi sat. Intrînd în el, a văzut pe locuitori adunaţi, spunîndu-şi ceva şi întrebîndu-se între ei. Cînd a întrebat Omer pe un sătean care e pricina tulburării lor, acela i-a răspuns că în ziua aceea se născuse un copil, care îndată după naşterea sa a vorbit cu glas tare şi răspicat. Auzind Omer aceasta, s-a dus în graba la Muhammed şi i-a spus toate cîte a auzit despre copilul născut. Iar Muhammed, luînd cu sine pe Omer şi pe alţii de-ai lui, s-a dus în satul acela şi le-a zis alor săi „Hai să gîndim la un lucru şi să vedem dacă va putea să cunoască ce gîndim noi”. Şi s-au gîndit la un capitol din Curan, intitulat Duhan („Fumul”) . Venind aşadar Muhammed la Dedjdjial acela, îndată ce l-a văzut pe Muhammed, a zis cu glas tare : „Ce-ai venit să vezi, o, Muhammed şi de ce v-aţi gîndit la capitolul Duban din Curan” La acestea a mai adăugat cuvinte batjocoritoare, atacînd cinstea lui Muhammed, pe care auzindu-le Omer s-a mîniat şi, scoţînd sabia, l-a lovit pe Dedjdjial. Dar n-a reuşit nimic, ba mai mult, sărind sabia de la capul aceluia l-a rănit pe Omer la faţă şi i-a atins două degete de la mînă. Stăpînul proroc, văzînd că poporul se tulbură şi plănuieşte să-i atace, s-a retras, însă pe cînd fugea, a fost înconjurat din porunca luiDedjdjial de un munte de piatră, ca o cetate de ziduri. La aceste fapte prietenii lui Muhammed au fost cuprinşi de frică dar el, cu rugăciunile sale, le-a luat toată grija. Căci atunci cînd a strigat (Muhammed) către Dumnezeu şi a cerut ajutor, îndată a trimis Dumnezeu un înger, s-a coborît din cer în chip de vultur mare, l-a răpit peDedjdjial şi l-a dus prin aer. Dedjdjial însă a strigat către Muhammed recunoscîndu-se zingar, adică prinsul lui . Dar ameninţîndu-l Muhammed cu mîna, îngerul l-a dus într-o insulă foarte depărtată, ca să fie păzit pînă la vremea mai înainte hotărîtă a venirii lui. Dedjdjial se va arăta mai întîi în ţările Horasanului, iar de acolo, încălecînd pe asinul său, va veni la Isfahan (vechea cetate de scaun a domnitorilor din Persia) unde, alăturîndu-i-se 70 000 de iudei, îi vor urma lui. Dedjdjial acela va fi chior de un ochi. Toată oştirea lui va fi alcătuită din trei neamuri de oameni : o parte va fi cea adunată din iudei, a doua din femei, a treia din turc-meni. Cei mai mulţi dintre ei îi vor urma din pricina foametei iar el, arătîndu-le lor grădini pline de pomi roditori, le va spune : „lată-vă raiul, luaţi după placul vostru, mîncaţi şi vă săturaţi”. Dar acesta nu va fi cu adevărat raiul, ci iadul şi locul întunericului din grădina lui. Iar cei care nu vor vrea să-i urmeze, acelora le va arăta un alt loc, pe care-l va numi iad, dar locul acela nu va fi de fapt iadul, ci raiul. Toate aceste straşnice minunăţii le va face cu şiretenia sa vrăjitorească şi nu va fi în ele nici un adevăr. Oştirea lui îşi va împlini numărul de 200 000 şi îi vor urma lui 15 000 de femei, iar pe cei ce-i vor urma lui îi va învăţa să creadă că nu este un alt Dumnezeu mai mare decît el.

Muntele din apropierea cetăţii Basra îi va urma lui, prefăcîndu-se într-o pîine proaspăt coaptă, şi-i vor merge înainte nenumărate instrumente muzicale, gusle, cobze şi altele, precum şi tineri frumoşi la faţă, care cu dulce şi armonios glas îi vor cînta cîntări şi stihuri poetice, foarte iscusit alcătuite, pe care auzindu-le, de ar fi cineva cît de înfrînat, nu va putea face altfel decît ca, apropiindu-se de el, să se mărturisească supusul lui. Căci aprinzîndu-se oamenii de arterele diavoleşti deschise, de poftă şi de senzualitate, întunecîndu-se mintea lor şi lipsindu-se de simţuri, se vor lăsa influenţaţi de el ca şi cum nimic în ei n-ar simţi sau n-ar înţelege. Numai cel păzit şi ocrotit de harul anume al lui Dumnezeu nu-i va urma aceluia. Tot aşa, toate le va umple de răutatea şi nelegiuirea sa ; toate comorile ascunse în adîncul pămîntului i sevor deschide ; celor ce-i vor urma le va da bogăţii. Pe lîngă acestea va zice sfetnicilor săi : „Dacă vreţi, voi învia din morţi şi vii voi face pe toţi părinţii şi strămoşii voştri”. Zicînd acestea, va ieşi într-un cîmp prealarg şi preaîntins, unde diavolii luînd din porunca lui chipurile părinţilor lor şi ieşind ca din pămînt, se vor arăta înaintea lor şi vor zice : „Urmaţi acestuia, fiilor”. Pentru aceasta nu va rămîne învăţat sau neînvăţat, care să nu i se închine lui.

Însă cînd va veni la Medina, îngerii lui Dumnezeu îl vor opri să intre în cetate şi-i vor spune lui Muhammed : „O, apostole al lui Dumnezeu, acest rău şi nelegiuit cîte zile va mai petrece printre cei vii ?” Şi Muhammed le va răspunde lor : „Patruzeci”. După aceea prima zi va fi egală cu un an, a doua cu o lună, a treia cu o săptămînă, iar zilele cele rămase vor fi asemenea celorlalte zile. îngerii vor întreba iarăşi : „însă în acele zile mari şi lungi, cum vor trebui să-şi facă rugăciunile cele obişnuite ?” A binevoit să arate că ulema din vremea aceea (teologii, învăţaţii) vor da o sentinţă fetva, pentru că a poruncit ca, dacă cineva de bunăvoie sau silit va urma lui Dedjdjial, să fie arătat de cei iscusiţi în lege drept un necredincios şi un apostat. Măgarul lui va fi aşa de mare încît în umbra lui o mie de oameni vor putea să se răcorească şi să se uşureze de arşiţa soarelui. Dar cînd va încăleca pe măgar şi va întinde mîna, va ajunge pînă la cer.

În acea vreme (zice Muhammed), musulmanii care vor locui în Medina şi în Ierusalim vor petrece neprimejduiţi şi nevătămaţi de înşelarea şi perfidia lui. De aceea îngerii îl vor întreba din nou, zicînd: „Dar cei ce se vor afla atunci în alte cetăţi şi ţări, cum vor putea să se păstreze mîntuiţi şi neînşelaţi ?” El va răs­punde : „în biserici şi în casele lor, chemînd într-ajutor numele lui Dumnezeu şi făcînd necontenit rugăciuni”. Iar cînd va veni Dedjdjial în Babilon, atunci sfîntul Hîzr (Enoh) se va arăta şi, batjocorindu-l, îi va spune : „Dedjdjial, eşti un mincinos” şi, după ce va rosti acestea, se vor arăta 200 000 de oşteni ai lui Mebdie, care vor face război cu Dedjdjial. Cum, la început, vor cădea din partea lor 30 000, Dedjdjial se va mîndri şi mai mult. Dar întorcîndu-se Dedjdjial la Remle (Rama în Palestina) se va bate acolo a doua oară cu oştirea luiMehdie şi va fi cădere mare din amîndouă părţile.