Articolul întii al prorociei Despre invazia beni asferilor

Cauza invaziei fiilor lui Asfer va fi – zice – faptul că toate naţiile din întreaga lume vor dori în zilele de pe urmă să cucerească Roma. încă de pe vremurile lui Noe, coborîtor din seminţia lui Sim, pînă la timpurile lui Nuşrevan, persanii au avut monarhia mondială şi toţi oamenii se temeau de stăpînirea lor, îi respectau şi, venind la împăratul persanilor, i se închinau în cetatea de scaun numită Hedain . Pe urmă, cînd urmaşii stăpînirii lui Nuşrevan s-au sfîrşit, stăpînirea a trecut la Horasan (la parthieni). Căzînd şi aceasta după cîteva veacuri, monarhia au deţinut-o egiptenii, de la egipteni stăpînirea lumii a trecut la greci şi la romani, cărora li s-a închinat toată lumea şi i-a recunoscut drept stăpîni. Dar după aceea, datorită înmulţirii fărădelegilor şi destrăbălărilor şi păcatelor omeneşti de moarte, ur­mează ca stăpînirea monarhică a lumii să treacă neapărat la necredincioşii beni asfer. Dar mai ales pentru că, după cum a binevoit prorocul să spună, începutul fie­cărui capitol din Curan cuprinde un înţeles tainic şi face cunoscută o prevestire ascunsă, înţeleasă numai de cei învăţaţi, cărora Dumnezeu le-a dat o ştiinţă anume; de aceea, în vremea ce va să vie, îngăduind şi poruncind Dumnezeu ca toate cuvintele prorocului să se împlinească, necredincioşii vor strica pacea pe care o aveau mai înainte cu musulmanii şi vor face cu toţii alianţă şi învoială, adunîndu-se 960 000 de necredincioşi (creştini) şi vor năvăli cu mare avînt asupra musulmanilor.

Cauza pentru care a fost stricată pacea am văzut-o astfel în carte : într-o zi foarte de dimineaţă, în cetatea de scaun a beni asferilor, luînd diavolul chip de om şi stînd pe o piatră va ridica steagul şi va striga poporului adunat acolo : „O, voi, neamuri creştine, de ce staţi ? A venit prilejul şi norocul vostru să vă răzbunaţi pe musulmani”. Iar cînd toţi oamenii se vor aduna să audă glasul şi vorbele lui, diavolul va dispare. Uimit de noutatea acelui lucru, poporul va rămîne pînă seara şoptind şi turburîndu-se. La căderea nopţii, toţi se vor duce la ale lor. în noaptea aceea diavolul se va arăta iarăşi şezînd între coarnele unui bou şi va începe cu glas mare să repete cele zise mai înainte. Iar ei socotind că boul le-a prorocit, vor spune căpeteniilor lor că acest semn le-a fost dat de la Dumnezeu. De aceea, toate căpeteniile se vor îndemna unul pe altul prin solii reciproce să strice pacea şi să înceapă războiul cu musulmanii. Şi astfel, adunîndu-se toţi necredincioşii şi năvălind cumplit în ţările musulmane, se vor face multe şi sîngeroase lupte în ţările din apus şi vor ocupa toate ţările şi părţile apusene. Pe femeile, feciorii şi fetele musulmane le vor duce în robie, dar popoarele egiptene, plătind răscumpărarea cu bogăţiile lor, îşi vor elibera familiile din captivitate. Şi Ierusalimul îl vor cuceri, şi toate ţările le vor subjuga, întorcîndu-se apoi spre Europa, vor lua Con-stantinopolul prin asediu şi vor goni oştirea musulmană pînă la Alep ; lîngă Alep va fi o bătălie cumplită, dar şi acolo fiind biruiţi, musulmanii vor fugi la Şam (Damasc) şi vor pune semne pe cîmpiile dintre Alep şi Damasc.

Gonind mereu berii asferii după dînşii, vor înconjura pe musulmani în cîmpiile acelea şi astfel, stîndu-le de amîndouă părţile, iată că din părţile Medinei vor veni 70 000 de musulmani în ajutorul alor lor, aşezîndu-şi tabăra lor aproape de aceea a beni asferilor. Cînd îi va vedea neamul asferilor, va trimite soli la principii şi căpeteniile lor, zicîndu-le : „O, voi, oameni din Medina ! Noi n-avem nici o duşmănie cu voi, ci cu aceia care au răpit şi au robit nu de mult pe feciorii, fetele şi femeile noastre. Depărtaţi-vă deci şi vedeţi-vă de treburile voastre şi de starea stăpînirii voastre”. Auzind oştirea musulmanilor din Medina acest lucru se vor împărţi în trei, şi o parte va zice : „De vreme ce aceştia n-au cu noi nici o vrajbă şi nu arată nici o pricină de război, să ne retragem mai bine”. Şi astfel, depărtîndu-se vor pleca la ale lor (pe aceştia Dumnezeu îi va socoti împreună cu clevetitorii şi cu nebunii). Iar două părţi vor răspunde : „Deşi voi n-aveţi nici o duşmănie împotriva noastră, avem noi cu voi una foarte mare, căci am venit să dăm ajutor şi uşurare musulmanilor noştri”. Şi începînd între ei o luptă crîncenă, şi făcîndu-se bătălie cumplită, medinenii vor birui şi vor goni pebeni asferi. îi vor urmări pînă la cetatea lui Constantin, vor strîmtora cetatea printr-o încercuire strînsă şi, făcînd un asalt straşnic cu strigătul „Allah ! Allah!”, vor intra în cetate, în timp ce musulmanii se vor îndeletnici cu legarea, robirea şi uciderea, diavolul, suindu-se pe un munte foarte înalt, va striga şi va zice : „Voi vă osteniţi cu dobîndirea cetăţii acesteia, iar casele şi copiii voştri le-a prăpădit Tedjdjial (Antimuhammed)”. Auzind aceasta de la diavol, musulmanii vor părăsi lupta şi se vor întoarce acasă.

După alungarea acelora, moravurile omeneşti se vor face şi mai rele : se vor statornici viclenia prietenilor, înşelarea vecinilor, nu se vor săvîrşi nici un fel de rugă­ciuni şi milostenii. Toţi vor începe a se îngriji numai de lucruri lumeşti ; în mezcide vor trăncăni vorbe de tîrg şi deşertăciune ; bărbaţii vor fi supuşi femeilor lor, iar fiii nu vor asculta de părinţi. Neamul următor va huli pe cel dinaintea lui, îl va calomnia şi blestema. De aceea Dumnezeu va trimite peste ei zilnic mînia sa prin cutremure de pămînt şi eclipse de soare şi de lună. învăţătura Curanului şi bunăvestirea lui vor fi dispreţuite, între necredincioşi şi musulmani nu vor lipsi în-frîngerile şi bătăliile. De pretutindeni vor scoate capul răpitorii şi pustiitorii, dintre care cel mai rău va fi cel numit Ashibet. Acesta, venind la Damasc, va pricinui mari şi nemaiauzite nenorociri, va spînzura pe un om cu numele Ali şi o femeie numită Fatme, de aceea însuşi Dumnezeu îl va omorî pe tiranul acela, iar din oamenii lui vor scăpa numai doi şi, fugind în ţara Horasan, vor vesti celorlalţi despre înfrîngerea lor. După aceasta se va scula un alt tiran suflînd cu furie, numit Sefiali, care se trage cu neamul din feciorii celor robiţi. Acesta se va arăta mai întîi din Emen (Arabia cea bogată) , va intra în Medina şi Keabe (Mecca) , dar va pieri pe neaşteptate în mijlocul cetăţii. După aceasta va veni Kahtani şi Djermini , amîndoi năvălitori foarte răi şi nelegiuiţi, care vor aduce omenilor mare nenorocire şi rău de nesuferit, în ţările cele mai îndepărtate ale bem . asferilor, aproape de Hut (China) , este un alt neam poreclit „pui de drac kantur”. Din acest neam se ; spune că va porni un necredincios împotriva Rum-ului (Romei sau Europei) cu hoardele sale, precum au făcut şibeni asfer şi se va sili să cucerească acea parte a lumii şi s-o atragă la sine. Cu un cuvînt, toată lumea se va umple de tulburare şi răzvrătire.

Iarăşi a zis prorocul: „în vremea aceea se vor arăta treizeci de oameni care, lăudîndu-se, se vor intitula pro­roci ai lui Dumnezeu şi pe mulţi dintre cei slabi cu duhul îi vor înşela, ca nişte premergători ai lui Dedj-djial. Dar Dumnezeu repede îi va tulbura, pentru că musulmanii cei adevăraţi, cînd se vor simţi reduşi la o stare atît de smerită şi umilă şi pogorîţi în adîncul cel mai de pe urmă al relelor, vor striga către Dumnezeu şi vor cere cu inimă curată izbăvirea de atît de multe şi atît de grele rele. Iar Dumnezeu, milostivindu-se, va auzi rugăciunile lor şi va trimite în lume pe sfîntul Mehdi 274, care va împăca lumea cu dreptate şi o va reînnoi, pe săraci îi va îmbogăţi, pe cei căzuţi îi va ridica. Se crede că Mehdi va veni din ţara de la apus (sau cum se poate tîlcui altfel, din Africa), însă venind din Buhara, o clipă se va vedea la Mecca. De el se vor apropia îndată 70 000 dintre fiii lui Isaac, care-l vor aclama ca pe împăratul lor. In aceeaşi vreme va ridica Dumnezeu trei sute treisprezece proroci de cei din ve­chime, care vor fi ceauşii lui Mehdi, adică executorii poruncilor lui. Acest halife 276 al lui Dumnezeu s-a năs­cut (sau se va naşte) în zilele seifikatîdi şi burhanisa-tudi 277. Dar pentru că se va naşte în luna cînd steaua norocului bun se va afla în cel mai fericit zodiac, va fi halife al lui Dumnezeu, sau locţiitorul lui Dumnezeu pe pămînt. El va învinge pe beni asferi şi-i va tăia cu sabia, va lua de la ei Constantinopolul şi-l va cuceri cu mînă puternică. După această victorie, Mehdi se va aşeza în pustiu (al Arabici) şi în ţara Aden (din Arabia cea bogată), transformînd-o în cîmp. Va veni pe urmă şi va zidi în pustiul Kiuif (al bufniţei) o mare djeami. Ebusuud a transmis după acelaşi proroc (Muhammed) că Mehdi are să vină din fiii Fatmei, fiica lui Muhammed. „Deci vă poruncesc (zice Muhammed), celor cărora vi se va întîmpla să trăiţi în lume în vremea aceea, ca atunci cînd veţi auzi de numele şi slava lui Mehdi, să vă apropiaţi de el şi să-i arătaţi slujbă de ascultare”. Şi chiar dacă unii dintre învăţaţi vor încerca să tulbure şi să ia în rîs lucrurile sau faptele lui, pe urmă judecind şi cunoscînd lucrul mai bine, şi aceia îl vor cinsti şi se vor supune poruncilor lui. Apoi se va război şapte sau nouă ani necontenit, iar după acei ani se va duce în Cin (China), unde-şi va lua femeie, din care i se va naşte un fiu, care va fi pecetea şi cel de pe urmă dintre fiii lui David prorocul.