Articolul al şaselea Despre soarele care va răsări de la apus

Fie cînd domnea Iisus Hristos, fie după moartea lui (această opinie e socotită drept cea mai răspîndită), într-una din nopţi suindu-se soarele în Ars (adică în cerul superior şi la tronul lui Dumnezeu) , şi căzînd la picioarele cerului celui mai de sus, se va închina lui Dumnezeu şi va cere să i se îngăduie să se odihnească oricît de puţin timp, după multe ostenele, de mişcarea lui necontenită. Cerîndu-i deci îngăduinţa odihnei, nu va mai răsări trei zile şi trei nopţi, în acea vreme, cei ce s-au obişnuit să facă rugăciunile de noapte şi să le continue pînă în zori, vor petrece atît de mult şi neadormit în rugăciuni, încît obosind, nu vor mai putea priveghea şi, ieşind din case, se vor uita la stele şi vor vedea că ele apar la locurile lor. Din care pricină vor spune : „Cît de puţin am dormit în această noapte”. Zicînd aceasta se vor întoarce iarăşi la săvîrşirea rugăciunilor. Şi astfel, această ieşire pentru a vedea stelele şi această întoarcere la săvîrşirea rugăciunilor o vor face de trei ori. Iar cînd cei înţelepţi vor cunoaşte lungimea nopţii, vor deştepta şi pe cei neînţelegători şi, intrînd în temple, vor începe a chema mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Apoi, cînd se vor împlini trei nopţi (sau vremea de trei zile şi trei nopţi), toţi oamenii îşi vor întoarce feţele către apus, unde vor vedea revărsarea zorilor şi soarele strălucind. Cînd vor vedea aceasta, o groază negrăită îi va cuprinde pe oameni. Şi în timp ce se vor uimi şi se vor .minuna aşa, iată, soarele va răsări de la apus, aşa cum avea obicei să răsară de la răsărit, şi cu o mişcare inversă va merge îndărăt spre locul cel dintîi de la răsărit, în aceeaşi clipă şi luna va răsări lîngă soare, egalîndu-l cu lumina şi cu strălucirea, aşa că nu se va putea deosebi care e soarele şi care luna. Iar luna, îngălbenindu-se după un timp, va reveni la chipul şi lumina cea dintîi.