ACEIAȘI - IORDACHE
IORDACHE (venind repede din fund) : Coană Mițo, ești aici? Vine.
MIȚA: Nae...
PAMPON: D. Nae.
IORDACHE (dând pe Pampon la o parte și luând pe Mița în partea cealaltă) : Pardon. (Miții) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colț... Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, și băiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute... vine, trebuie să fie la ușe.
MIȚA: Crăcănel! ce caută?
IORDACHE: Treci degrabă în odăiță. (Mița pleacă spre dreapta pe după paravan)
PAMPON: Te duci?
MIȚA: Da... (lui Iordache) Când o pleca, dă-mi de veste... fă-i vânt degrabă...
PAMPON: Bine, da' chestia noastră cum rămâne? (o urmărește până la ușe)
MIȚA: Mai vorbim noi. (iese repede în dreapta închizând ușa după ea)
PAMPON (aparte): Ciudat lucru! să fie vreo moftangioaică?... (lui Iordache) Mă rog, cine e persoana asta?
IORDACHE: E o damă...
PAMPON: Bine, damă... O văz eu că e damă, dar cine e? (Crăcănel intră)
IORDACHE (încet lui Pampon): Lasă că-ți spui eu...