Scena VII

ACEIAȘI — CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL: Mă rog aici este d. Nae frizerul?

IORDACHE: Aici este... da'... nu-i acasă.

CRĂCĂNEL: Dar... mă rog, se-ntoarce?

PAMPON (lui Iordache aparte) : Cine-i domnul ăsta?

IORDACHE (încet lui Pampon) : Lasă că-ți spui eu...

CRĂCĂNEL: Aud?

IORDACHE: Nu crez să se întoarcă așa degrabă... Daca aveți trebuință chiar cu d-lui, atunci poftiți mai pe seară, poate să-l găsiți...

CRĂCĂNEL: În sfârșit, eu tot mai pot aștepta; poate să vie. (șade)

IORDACHE: Așteptați degeaba, domnule, vine foarte târziu...

CRĂCĂNEL: De unde știi? poate vine mai curând...

IORDACHE (încet lui Pampon) : Cum dracul să-i fac vânt?...

PAMPON: Daca spune o dată omul că vine deseară...

CRĂCĂNEL: Ei, poate să am noroc. Nu știi d-ta? de câte ori pleci să stai un ceas și stai cinci... Ei, de ce adică să nu pleci o dată pentru șapte și să stai numai unul?... (se gătește în fața unei oglinzi, își piaptănă barbetele și chelia, ia o gazetă și se pune pe citit. — Iordache și Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de cărți și-ncepe să se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la ușa din dreapta)

MIȚA (scoțând capul pe ușă) : Fă-i vânt!

IORDACHE: Nu e chip... Zice că vrea s-aștepte...

MIȚA: Ce dracul caută aici?

IORDACHE: Știu eu... caută pe d. Nae...

MIȚA: Nu-nțeleg.

IORDACHE: I-am spus că d. Nae vine deseară, și tot zice că-l așteaptă... A! stăi, că îi am eu leacul...

MIȚA: Domnul ălălalt s-a dus ?

IORDACHE: Nu, e aici...

MIȚA: Să m-aștepte... Bate-mi în ușe când l-ăi exoflisi pe Crăcănel...

IORDACHE: Îl exoflisesc acuma, să vezi... (coboară în scenă. Mița își retrage capul și închide ușa. Lui Pampon) — Dama a zis s-aștepți...

PAMPON (încet) : Bine...

IORDACHE (către Crăcănel , care e cufundat în citirea jurnalului) : Ei, boierule, d. Nae nu mai vine... Eu trebuie să-nchiz prăvălia... am treabă să mă duc în târg...

CRĂCĂNEL (lăsând gazeta) : A! închizi?... Atunci, daca închizi, trebuie să mă duc și eu...

PAMPON (strângându-și cărțile) : Firește că trebuie să te duci, nu o să te încuie aici.

CRĂCĂNEL: Daca e așa... salutare... Mă-ntorc eu mai târziu... (iese în fund)

IORDACHE: Cu plecăciune... S-a dus! uf! Al dracului dobitoc!... De ce mușterii am eu parte astăzi!

PAMPON: Mă rog, cine e negustorul ăsta?

IORDACHE: Urâtul ăsta? Este amantul damii de colo...

PAMPON (sărind): Amantul damii de colo?...

IORDACHE: Da.

PAMPON: Care a vorbit cu mine adineaori?... Mița?

IORDACHE: Da, da!

PAMPON (fioros): Bibicul ei? Ăsta e Bibicul?

IORDACHE: Ei, da, frate, când îți spui o dată; e amantul damii de colo... Ce te prinde mirarea?...

PAMPON (care și-a luat pălăria și bastonul degrabă) : Am pus mâna pe Bibicul! Nu-l las nici mort! nici mort! (se repede și iese glonț pe ușa din fund)