MIȚA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL
IORDACHE (vine suflând la masa din stânga): Uf! Am asudat... Trebuie să mă dau la o gargariseală. (bate-n masă)
MIȚA (se-ntoarce, îl vede și dă un țipăt) : Turcul! Nae! (se repede la el) Nae! Eu sunt, Mița. (își scoate masca)
IORDACHE: Mița! Coana Mița! Sunt eu, Iordache. (își scoate masca.)
MIȚA: Nae a venit?
IORDACHE: Nu... n-a venit...
MIȚA: Minți! a venit! A! v-am dat de urmă. L-am căutat acasă și nu l-am găsit; vardistul mi-a spus că a plecat în costum de bal în birje. A venit... E aici... E cu ea... Spune; nu minți!
IORDACHE: Ei, da, da! a venit, dar a venit și Crăcănel... (își pune masca.)
MIȚA: Crăcănel! aicea Crăcănel?... (punându-și masca) Nu-i adevărat! Mangafaua e la Ploiești.
IORDACHE: Ba-i prea adevărat! (Crăcănel intră.)
CRĂCĂNEL (intră prin fund și vine țintă la Iordache) : Eu sunt Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul; nu mă cunoști?... Poftim de! ia mai poftim de!
MIȚA (aparte) : E Crăcănel! îmi cunoaște dominul, trebuie să mi-l schimb numaidecât. (iese repede în fund la stânga.)
CRĂCĂNEL: Nu răspunzi? nu poftești, nene Iancule?
IORDACHE: Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache... Pe nenea Iancu caută-l în bal...
CRĂCĂNEL: În bal? (iese repede-n fund, dreapta)
IORDACHE: Un nenea Iancu trebuie să găsești în tot balul. (își scoate masca)