SCENA IV

ACEIAȘI — FIFINA

FIFINA (din ușe, în costum de dimineață): Ești aici, Lizo? Am sunat de două ori. (Victor rămâne înmărmurit la vederea Fifinii.)

LIZA (stăpânindu-și emoția): Aici, coconiță, așteptam să deschideți. (intră la stânga, aruncând o căutătură lui Victor, care nu se mișcă din loc.)

FIFINA: Garçon! (Victor tresare și se apropie machinal de Fifina.) Fii bun mă rog, dă-te jos la poartă, vezi că se plimbă d. Peruzeanu, ginere-meu, pe piață. Spune-i că astăzi dejunăm la unsprezece... (Victor nu se mișcă.) A! să nu uite să-mi cumpere chinină.

VICTOR (transportat): Atâta numai? Numai atât?

FIFINA: Da.

VICTOR: Nu se poate. Mai ziceți, mai comandați ceva.

FIFINA: A! da! Bine zici: uitasem. Astăzi dejunăm sus; eu și Iulia nu prea suntem bine. Când ăi vedea că se suie sus d. Peruzeanu, să ne aduci carta dejunului. Te rog nu uita. (iese la stânga și închide ușa.)

VICTOR: On y vole, madame, on y... (merge până la ușa prin care a ieșit Fifina, pune mâna la inimă, ridică din umeri, apoi se îndreptează hotărât spre fund și iese apucând prin coridor la dreapta.)