SCENA XIV

FIFINA, VICTOR, LIZA, apoi FURTUNESCU, PERUZEANU și IULIA

LIZA (intră prin fund, vede pe Victor la genunchii Fifinii, dă un țipăt, se târăște d-abia până la un scaun și cade leșinată): Victor! A nebunit!

FURTUNESCU (intră urmat de Peruzeanu din dreapta, vede pe Fifina și se repede spre ea): Fifino ! (În calea lui întâlnind pe Victor, care s-a sculat din genunchi, îl îmbrâncește în fund; Victor îmbrâncit cade pe un scaun lângă Liza.)

FIFINA (vede pe Furtunescu, stă încremenită un moment, vrea să zică ceva și cade leșinată): El... e... (Furtunescu o prinde în brațe.)

PERUZEANU (care a intrat după Furtunescu): Efectul narcoticului combinat cu emoție. (triumfător.) Argus a adormit!... În sfîrșit. (se-ntoarce repede spre ușa din stânga, în care apare Iulia.)

IULIA (apărând în ușa din stânga): Ce este ?

PERUZEANU: Iulio!

IULIA: Alexandre! (Peruzeanu se repede la Iulia, o ia în brațe și iese cu dânsa în stânga.)

(Toată acțiunea și cuvintele din această scenă merg repede și aproape simultaneu.)

LIZA (deșteptându-se, cătră Victor): Ce-ai făcut, prăpăditule?

VICTOR (aiurit): Ce-am făcut ?

FIFINA (căreia Furtunescu i-a sărutat mereu mânile ca s-o deștepte, venindu-și în simțire): Iulio!

FURTUNESCU (dulce și încet): Nu-i aci, doamnă.

FIFINA (recunoaște pe Furtunescu, îl privește lung cu dragoste; amândoi d-odată se iau în brațe și încep să plângă. Joc de scenă. După o pauză, ea tresare ca aducându-și aminte de ceva și se ridică deodată): Unde-i Iulia?... Alexandru?

(Furtunescu arată cu degetul la stânga. Fifina se repede să iasă pe ușa din stânga, când apare pe pragul acesteia Peruzeanu. Fifina își pune mânile la ochi.)

Share on Twitter Share on Facebook