În aer e lene... Amiază de vară.

E pâclă greoaie de plină Sahară.

Ca tigru-ntre două tigrese rivale,

Ce scuipă de turbă și sânge și bale,

Ahmet stă-ntre două geloase neveste:

Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!

Biulbiul este blondă, Fatme este brună;

O patimă oarbă și alta nebună.

Ahmet simte bine că fierbe în ele

O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale

Ruine și sânge și moarte și jale.

Sunt două extreme, sunt două-antiteze...

Pornirea vrăjmașe, el vrea s-o calmeze:

“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!

Pe stele și lună! (răcnește Ahmet

Ș-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!

Mergi!”

“Nu vreau!!”

«Zic: du-te!!»

“Stăpâne... mă duc!”

...Fatme se supune și pleacă fierbând,

Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…

Fatme e departe... Emirul Ahmet

Cu blonda Biulbiulă vorbește-n secret!

  *

În aer e lene... Amiază de vară...

E pâclă greoaie de plină Sahară.

Biulbiul doarme-acuma deplin liniștită.

Fatme se întoarce... Figura-i, pălită

De focul ce-o arde, cu jale zâmbește.

Ahmet ia ciubucul și țintă-o privește.

“... Nebuno - el zice - te-apropie bine:

Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine...”

“Știu... Doarme acuma potrivnica mea:

Stăpâne, vorbește-mi și mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă... Emirul Ahmet

Cu bruna Fatmea vorbește-n secret...

Și bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,

Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.

Emirul de vorbă și dânsu-i sătul –

De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.

Ca tigru-ntre două tigrese rivale

Ce dorm obosite, zdrobite de șale,

Adoarme-ntre două domoale neveste:

Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste…

... Și-n aer e lene... Amiază de vară...

E pâclă greoaie de plină Sahară!