Eros

E primăvară... Sus pe Atlas,

între pământ și luna plină,

Fug nouri străvezii la vale

cernând ușor o bură fină...

Un leopard adult simțește

deodată-n sânu-i o văpaie!

Din creștet până-n vârful coadii,

în creiere și-n măruntaie,

Îl furnică un neastâmpăr

nesuferit și nențeles...

Din nările lui dilatate,

suflări adânci și grele ies;

Din ochii-i injectați de sânge,

îi pică lacrime fierbinți:

El ghearele-și înfige-n carne,

scrâșnește crunt ieșit din minți,

Se zvârcolește-n salturi stranii...

răcnește covârșit de chin –

Îi crapă pieptul sub lucrarea

nemilostivului venin...

Ridică botu-n sus să soarbă

răcoarea nopții cuputere

Și vede-n călătorii nouri

un cârd de tinere pantere.

S-au dus și nourii și luna -

- pe Atlas soarele e sus -

Acu... bolnavul de az-noapte

lâng-o panteră doarme dus. 

Da! da!in cauda venenum -

ilustrul Darwin bine-a spus!

Share on Twitter Share on Facebook