Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,

Tu nu vrei să lucrezi destul,

Și d-aia nu câștigi nimică!

Tu de vr-un an tot migălești

O iconiță mititică:

O tot sucești și-o învârtești

Și văd că n-o mai isprăvești...

Eu într-o var-am isprăvit

O mânăstire și un schit,

Cu învelit și cu vopsit.

Iar Șmul răspunde trist: „Hei! Știu...

Dar... tu — tu ești tinichigiu,

Și eu — eu sunt giuvaergiu...”

Morală

Una-i Ștrul

Și alta Șmul.