Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire

Boierul... Mult bătrân e: dinți nu mai are-n gură,

Postește, se grijește, bârfește și strâmb jură,

Stă cuvios în strană și zice din psaltire.

E mic de stat, fățarnic, semeț și crud din fire,

Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură,

Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,

Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire.

De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul,

De bogății e putred și-l blastămă norodul,

Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.

Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie

Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie

Îl prind cu pâri ascunse și-armașu-i taie capul.