Călugărița

În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,

Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,

Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,

Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.

Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,

A țării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -

Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat

Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.

Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul

De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul

Purces-a să înfrunte păgânele urdii;

Din șea îl prăbușiră hangerele haine -

De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii

Și eu îmi rog sfârșitul, dar moartea nu mai vine.

Share on Twitter Share on Facebook