În trândavă-aromeală stă tolănit grecește

Urmașul lor. Urât e, bondoc, sașiu, peltic.

El antereu alb poartă, metanii și ișlic.

În puf, în blăni și-n șaluri se-ngrașă și dospește.

Și gura-i strâmbă numai măscări bolborosește.

E putred, deși tânăr: sărmanu-a fost de mic

Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,

Înjură, se răzgâie și râde-apoi prostește.

Îl leagănă maneaua, e veșnic beat de vutcă,

Să-ncalece i-e frică, pe brațe-l duc la butcă;

Dar, el, ce os de domn e și viță de-mpărat,

Ades, făr' să-și dea seama, își mângâie hangerul,

Și când în fața morții odată s-a aflat,

În trântorul becisnic s-a deșteptat boierul.