Seceta.

După seceta din 1946, dealurile erau arse de soare, pământul uscat şi crăpat, iar porumbul – poate printre puţinele posibilităţi de existenţă a oamenilor de pe locurile noastre – era compromis. Pe lângă faptul că Dumnezeu ne-a pedepsit cu arşiţa ogoarelor, a urmat foametea din 1947 care a bântuit întreaga Moldovă, parcă mai nemilos ca în alte părţi. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, în mare parte aceasta a fost adâncită şi de comuniştii din ţară, direct manevraţi de la Moscova. În acea perioadă, sovieticii ne luau tot, începând de la făina din sac şi grâul de pe câmp, până la tot ce era aliment – legume, fructe, vite, oi, inclusiv lemnul din pădure, cărbunele şi petrolul – pentru care făcuseră conductă directă Galaţi-Prut-Reni, în Basarabia. Au lărgit ecartamentul de linie ferată, aşa încât să corespundă cu cel din Rusia iar trenurile din răsărit să vină direct în România. Nimic nu mai era al nostru! Nouă ne rămâneau doar lacrimile care ne secau ochii şi dreptul de a muri de foame.

Oameni aflaţi în serviciul CFR-ului, la punctul de trecere Ungheni-Iaşi, au fost condamnaţi politic pentru că au îndrăznit să comunice zilnic numărul de trenuri încărcate cu grâu şi cu alte bunuri, luate din România şi trecute în Uniunea Sovietică. De acolo, sovieticii "mărinimoşi" ne trimiteau câteva vagoane de grâu, pe care aveau grijă să scrie "Grâu din URSS pentru Republica Populară Română".

S-a întâmplat însă un fapt care a dat în vileag aşa-zisa bună intenţie a acestor mari duşmani şi prădători ai neamului nostru din toate timpurile. La Iaşi, unul dintre muncitorii care încărcau un tren cu grâu pentru Rusia, fiind nevoit să coboare pentru că acesta se pusese în mişcare, şi-a uitat sumanul pe nişte saci, într-un vagon. Când un tren care venea din Rusia – cu grâu, pentru români – a oprit în Iaşi pentru a fi descărcat, deschizând unul dintre vagoane, acelaşi om şi-a găsit sumanul în locul unde îl uitase. Uimit şi revoltat, le-a strigat celorlalţi: "Uite, băi, sumanul meu! Aista-i grâul nostru dus în Rusia şi adus înapoi ca dar din partea lor!"

Scump l-a costat pe bietul om această remarcă, plătind cu ani grei de temniţă ca deţinut politic.