*

Ioana Radu a murit la Bucureşti şi tot ce avea i-a lăsat Miei, având în vedere că pensia Miei era destul de modestă, a soţului ei, Emanuel Blaga, de asemenea, dar şi pentru faptul că aveau un copil de suflet, care, nici pe departe, nu a fost la înălţimea lor. Mia s-a hotărât să se repatrieze. Deşi la o vârstă destul de înaintată, a mai susţinut un spectacol la Brăila şi a vorbit în câteva rânduri la Radio Bucureşti, unde a amintit şi de mine.

Când, în 1994 şi apoi în 1996, am venit să-mi revăd patria, i-am făcut o vizită acestei mari doamne. Printre alte lucruri de mare valoare sentimentală, avea o pictură superbă care o reprezenta pe Ioana Radu. I-am spus atunci doamnei Mia Braia că, dacă ar fi să rămân cu o amintire în afară de aceea pe care dânsa mi-ar oferi-o, aş vrea tabloul cu Ioana Radu.

Am continuat să-i scriu din America şi în câteva rânduri i-am trimis medicamente, de care şi ea, şi soţul ei duceau mare lipsă. Mi-a răspuns de fiecare dată, spunându-mi de traiul pe care îl duce şi care nu era deloc strălucit în ţară.

Cu puţin timp înainte de a muri, Mia Braia îşi încheia ultima epistolă ca o adevărată regină ce a fost, cu cele mai frumoase cuvinte care mi s-au spus vreodată în toată zbuciumata mea viaţă: "Cu ce înger te-a făcut mama ta, că eşti atât de bun, Grigore?"