Continuatorii lui Miron Costin

Problema pe care o ridică felul cum s-a transmis cronica lui Grigore Ureche în compilaţia lui Simion Dascălul şi a celorlalţi interpolatori nu este singura enigmă a istoriografiei moldovene.

În tomul al II-lea din colecţia sa de cronici, Mihail Kogălniceanu publică o compilaţie cu titlul Letopiseţul {erei Moldovei de la Ştefan sin Vasile Vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul, de pre isvoadele lui Vasile Damian, ce au fost treti logofăt, a lui Tudosie Dubău logofătul şi altora, pe care-l atribuia lui Nicolae Costin, „carele au fost logofăt mare în Moldova”.

Acest letopiseţ duce povestirea evenimentelor petrecute în Moldova de la urcarea în domnie a lui Eustratie Dabija-vodă, în anul 1662, adică de unde se încheia cronica lui Miron Costin, până la Urcarea în domnie a lui Ioan Mavrocordat, adică până la anul 1711. Regretatul C. Giurescu, supunând unei critici atente acest letopiseţ, a dovedit, într-un memoriu prezentat Academiei Române, că el este o compilaţie alcătuită din două letopiseţe deosebite. Din aceste două letopiseţe, numai ultimul, care cuprinde doar trei ani din istoria Moldovei, şi anume domniile lui Nicolae Mavrocordat şi Dimitrie Cantemir de la 1709-l*711, este într-adevăr opera lui Nicolae Costin. Prima parte şi cea mai întinsă, cuprinzând evenimentele petrecute în 47 de ani, în răstimpul de la Dabija-vodă până la Nicolae Mavrocordat, este un alt letopiseţ, de o factură cu totul deosebită. Autorul acestei compilaţii nu se poate identifica. Este deci o cronică anonimă.

În titlul ei se spune însă că a fost alcătuită din izvodul „lui Vasile Dămian, ce au fost treti logofăt” şi de pre izvodul lui „Tudosie Dubău logofătul şi altora”. Din aceste indicaţii ar rezulta că primii cronicari după Miron Costin, primii boieri care au reluat firul povestirii rupt prin moartea tragică a lui Miron Costin, şi înnodându-l l-au tras mai departe, au fost Vasile Damian treti logofătul şi Tudosie Dubău logofătul.

Cine au fost aceştia şi care este partea lor de muncă în istoriografia moldovenească?

Vasile damian

Biografia lui Vasile Damian a fost reconstituită, în linii mari, de regretatul C. Giurescu. După datele pe care ni le dă Giurescu, Vasile Damian era fiul lui Damian, vornic de Dorohoi, şi al Anghelinei, fata lui Dănăilă, care avea părţi de moşie în satul Turbăteşti, din ţinutul Cârligăturii, unde îşi avea cea mai mare parte din moşiile sale şi cronicarul Grigore Ureche. 0 mătUşă a mamei sale Anghelina, Anisia, era căsătorită cu Vasile Corlat, uri-carul lui Vasile Lupu, şi a avut un fiu, pe Pascal Corlat, care a îndeplinit şi el sarcina de uricar pe lângă curţile domnilor moldoveni.

Vasile Damian avea deci în familia sa cărturari care trăiseră în intimitatea curţilor domneşti şi era dar în măsură să cunoască evenimentele desfăşurate în Moldova.

El s-a născut probabil pe la jumătatea secolului al XVII-Iea, căci la 1680 îl găsim căsătorit de curând cu Ilinca, fata lui Nacul Murguleţ, dintr-o familie veche şi bogată. Din aceeaşi familie făcea parte şi mama lui Tudosie Dubău, care ne este indicat în titlul compilaţiei cu un al doilea cronicar. Cei doi izvoditori de letopiseţe după Miron Costin erau deci înrudiţi între ei. Prin soţia sa, Ilinca Murguleţ, Vasile Damian intra în legături de rudenie şi cu familia domnitoare a Ghiculeştilor, deoarece soacra sa, mama Ilincăi, ţinuse în prima căsătorie pe fiul lui Gheorghe Ghica, Ionaşco postelnicul.

La data când lua în căsătorie pe Ilinca Murguleţ, Vasile Damian era numai vătav; curând după aceasta îl găsim semnând într-un act din decemvrie 1681 ca logofăt al treilea. La 8 februarie 1685, unchiul său despre mamă, uricarul Pascal Corlat, neavând copii, îi dăruieşte părţile lui din jumătatea de sus a ocinei strămoşeşti: Turbăteştii. Vasile Damian îşi păstrează dregătoria de treti logofăt până sub Constantin Cant emir, în 1688, când este înlocuit prin Nicolae Costin. De aci înainte nu i se poate urmări firul vieţii. Ultima ştire pe care o avem despre el este din 28 august 1689, când obţine de la Constantin Cantemir o carte prin care i se dă împuternicirea de a-şi căuta vecinii fugiţi din moşia de zestre a soţiei sale, Lămăşenii.

La 1702 el era decedat de mult, după cum reiese aceasta dintr-un proces al fiicei sale Safta şi soţului ei, comisul Gheorghe Fratiţa.

Biografia lui Vasile Damian, astfel schiţată, are multe puncte obscure şi ea nu ne dă nici o lămurire despre ideile lui politice şi despre legăturile cu domnii sub care şi-a îndeplinit dregătoria de treti logofăt. Ea nu ne ajută deci să descurcăm partea care-i aparţine din compilaţie. Delimitarea izvo-dului lui Damian care se află la baza prelucrării atribuită de Kogălrticeanu lui Nicolae Costin este cu atât mai greu de făcut, cu cât izvodul lui Damian este amintit numai în titlul compilaţiei: Letopiseţul ţerei Moldovei de la Ştefan sin Vasile Vodă.de pre izvoadele lui Vasile Damian, ce au fost treti logofăt, a lui Tudosie Dubău logofătul şi altora. Nicăieri, în cuprinsul compilaţiei, izvodul lui Damian nu se mai găseşte citat; el a fost deci absorbit în compilaţie, fără să lase nici o urmă.