Bibliografie

Udrişte Năsturel. Generalul P. V. Năsturel, Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf. de Udrişte Năsturel de Fierăşti al doilea logofăt, Bucureşti, 1904, p. XL —LIX; la p. LX-LXVI, despre Elina doamna: acelaşi, despre familia Năsturel, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, X, 1909, p. 1-25; X, partea a 2-a, 1909, p. 200-232; XI, 1910, p. 37-71; XI, partea a 2-a, 1910, p. 282-330; XII-XIII, p. I, 1911, p. 7-43 (doamna Elina: 7-30); (1912) I – II, p. 46 – 90; P. P. Pa nai t eseu, Vinfluence de l'oeuvre de Pierre Mogila, p. 36 – 48; N. I o r g a, Doamna Elina a Ţării Româneşti ca patroană literară, în Analele, Acad. Rom., Mem. secţ. ist., s. III, t. XIII, 1932- 1933, p. 57-67.

Despre Varlaam şi Ioasaf tradus de Udrişte Năsturel a se vedea pe larg lucrarea de faţă, p. 135 – 137 şi p. 139.

Despre preocupările literare ale lui Radu Năsturel, v. Dan Simonescu, Viaţa literară şi culturală a mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut, C. Lung, 1926, p. 34-35, şi M. Tur dea nu, în Cercetări literare, I, 1934, p. 11-l3; III: p. 169-l75.

Despre tipografiile lui Matei Basarab şi legăturile cu Kievul:P. P. Panaitescu, Vinfluence de l'oeuvre de Pierre Mogila. dans Ies Principautes roumaines. Extras din Melanges de l'Ecole Roumaine en France, V, Paris, Gamber, 1926, p. 16-36; I. B i a n u, Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor. Discurs de recepţie, Academia Română, XXIV, 1904; Lapedatu, Damzschin episcopul şi dascălul, extras din Convorbiri literare XL, Bucureşti, 1906.

Despre tipăriturile din epoca lui Matei Basarab: I. Bianu: şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, I, Bucureşti, 1903, p. 103 – 206; Dan Simonescu şi Damian P. Bogdan, începuturile culturale ale domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica ortodoxă română, Bucureşti, 1939; bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. P. Panaitescu, op. cit., p. 93 – 95; P. V. H a n e ş, Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mănăstirea Dealu, în Prietenii istoriei literare, I, 1931, p. 133-l61; comparaţia reluată de Gr. S c o r p a n, Locul Cazaniei lui Varlaam în vechea noastră literatură omiletică., în I. M i n e a, Cercetări istorice, XIII —XVI, Iaşi, 1940.

Despre traducerea lui Udrişte Năsturel, Tmitatio Christi (în 1. slavă), cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 45 – 47 şi 83 – 84 (anexa I: predoslovia în traducere franceză); Hor ia O p r i ş a n, în Revista istorică, XXV, 1939, p. 244 – 245. Despre Ceaslov: Ştefan Pasca, O tipăritură m%nteanâ necunoscută din sec. al XVII-lea: Cel mai vechi ceaslov românesc, Bucureşti, 1939, Acad. Rom., Studii şi cercetări, XXXVI.

Pravilele. Ediţii Pravila bisericească, numită cea mică, tipărită mai iuţii la 1640 în mănăstirea Govora, publicată acum în transcripţiune cu litere latine de Academia Română, Bucureşti, 1884; îndreptarea legii cu Dumnezeu, care are toată judecata arhierească şi mirenească pentru vinele preoţeşti şi mireneşti (fără dată şi altă indicaţie), în „Tipografia Curţii, Lucrătorii asociaţi”; loan M. Bujoreanu, Pravila bisericească (numită cea mică), tipărită la mănăstirea de la Govora la anul 1640 şi Pravila lui Matei Basarab cu canoanele sfinţilor apostoli, intitulată: îndreptarea legii, tipărită la Târgovişte în anul 1652, Bucureşti, Academia Română, 1884; acelaşi, Colecţiune de legiuirile României vechi şi cele ncui, voi. III, p. 3-471, Bucureşti, 1885; Pravila de la Govora retipărită cu textul slavon al Pravilei de la Bistriţa şi cu cel grecesc (Cote-lerius şi Ioan Portvricul) de Ion P e r e t z, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie,. XI, 1910, p. 72-95, 392-408, XII, p. 178-l93 şi 467-474.

Studii asupra pravilelor; Const. Popovici jun., Fântânele şi cedicii dreptului bisericesc ortodox, Cernăuţi 1886, p. 67, 95; I. Peretz, Curs de istoria dreptului român, Bucureşti, 1928, voi. II, p. 314-342 (Pravila de la Govora), p. 369 – 440 (îndreptarea Legii). Despre utilizarea nomocanonului lui Ioan Nesteutul în aceste pravile: C. A. Spulber, Cea mai veche' Pravilă românească, Cernăuţi 1930; acelaşi, Etudes de droit byzantin, VI. îndreptarea legei. Le code valaque de 1652, Bucureşti, Cartea rom., 1938. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupt» în îndreptarea legii a fost semnalată întâi de Timotei Cipariu în Analecta.