Bibliografie

Ghenadie Enăceanu, Petru Movilă, extras din revista Biserica ortodoxă română, VII, 1883, şi VIII, 1884; Z. Arbore, Petra Movilă, mitropolitul Chievului, în Tinerimea română, Bucureşti, XVI, voi. I, p. 94 şi urm.; Emile Picot, Pierre Movilă (Mogilă), în Emile Le gr and, Bibliographie hellenique, au XVII-eme siecle, IV, Paris, 1896, p. 104 – 156; P. P. Panaitescu, L'influetice de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans Ies Principautes roumaines (extras din Melanges de l'Ecole Roumaine en France, V, 1926), Paris, Gamber, 1926; S. Golubev, Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki, Kiev,

1 Pentru două motive. întâi pentru că o condamnare a doctrinei calvine de către ruşi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia, pe care se sprijinea Petru Movilă. Şi al doilea pentru că învinuirea adusă lui Chirii Lucaris nu părea destul de întemeiată. Patriarhul Ierusalimului Teofan, care venise la Kiev ca să sfinţească pe mitropolitul Petru Movilă, declarase de calomnii iezuite zvonurile după care Chilii Lucaris ar fi trecut la calvinism, şi de apocrif Catehismul apărut la Geneva. Dacă ne gândim la bărbăţia cu care a apărat ortodoxia românilor ardeleni împotriva injoncţiunilor principelui Bethlen Gabor, chiar în anul în care era datată confesiunea din Geneva, 1629 (vezi mai jos, p 180), atunci trebuie să recunoaştem că Petru Movilă şi delegaţii săi aveau dreptate.

ÎS98, 2 volume; bibliografia rusească completă la P. P. Panaitescu, opera citată mai sus, p. 93 – 95: P. P. Panaitescu, Un autograf al lui Petru Movilă pe un tetraevanghel al lui Ştefan cel Mare (extras din Revista istorică română, IX, 1939), Bucureşti, 1940. Pentru ediţiile româneşti ale Mărturisirii ortodoxe: I. Bianu, Nervi Hodoş şi Dan Simo-nescu, Bibliografia veche românească, I, p. 321, 378; II, p. 224; III, p. 553. în Biblioteca Academiei Române se găsesc ediţii moderne tipărite la: Neamţ, 1844; Sibiu, 1855; Neamţ, 1864; Iaşi, 1874; Bucureşti, 1895 (ediţia sfântului sinod, cu o prefaţă de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului şi ediţiile lui); Antoine Malvy et Marcel Viller, La confession ortodoxe de Pierre Moghila, Metropolite de Kiev (1633-l646), approuve'e par Ies Patriarckes grecs du XVII-e siecle. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques, Roma, Paris, 1927 (tomul X, nr. 39, din Orientalia Christiana); vezi şi recenzia lui M. J u g i e în Echos d'Orient, XXXII (1929), p. 414 – 430, unde se stăruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. Movilă.

Despre opera lui Petru Movilă în legătură cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc la Ion M i h a 1 c e s c o, ©rjcraupo? Tfj<; 6p9o8o^tac Die Bekentnisse und die wichtigsten Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext, nebst einleitenden Bemerkungen, Leipzig, 1904, p. 22-l22; Hurmuzaki, Doc. supl. II, p. 2, p. IV, p. I, p. 688 şi urm.; J. M i h a 1 c e s c o, La Thiologie symboliaue au point de vue de VEglise ortho-doxe orientale, Bucarest, Paris, J. Gamber, 1932, p. 75 – 79. Un portret al lui P. Movilă ia mănăstirea Suceviţa: I. D. Ş t e f ă n e s c u, în Revista istorică română, IV, 1934, p. 71-75.

Despre Chirii Lucaris şi sinoadele din Constantinopol, Kiev şi Iaşi a se vedea şi Orestc T a f r a 1 i, Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio, voi. XI, 1935), Roma (Rezumatul a 14 lecţiuni ţinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris, în 1934); J. Mihalcesco, Les ide'es calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris, în Revue d'Histoire et de Philosophie Religieuse, 1931, p. 506. Despre Chirii Lucaris:KopiXXcx; 6 Kox>%(tpxQ,1572 – 1638, Atena, 1939.