Patriarhi şi cărturari greci la curtea lui Brâncoveanu

Atraşi de sprijinul dat de Brâncoveanu culturii greceşti, marii patriarhi şi mitropoliţi ai Răsăritului vin la curtea lui bogată, ca să obţină milă şi ajutor pentru bisericile lor strivite sub stăpânirea turcească şi ca să lupte în libertate pentru întărirea ortodoxiei. în fruntea tuturor stă, prin cultura lui largă, prin munca neobosită şi prin zelul cu care a apărat ortodoxia, atacată de curentele de reformă şi de catolicism, patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, adus de Brâncoveanu din Iaşi, şi mai târziu nepotul acestuia, învăţatul Hrisant Notară, care studiase la Padova, călătorise în Franţa şi Germania, adusese din Rusia, de la Nicolae Milescu, o copie a descrierii călătoriei în China şi a fost şi el unul din profesorii copiilor lui Brâncoveanu, înainte de a succede unchiului său în scaunul patriarhal al Ierusalimului. Brâncoveanu dăruise bătrânului patriarh Dosoftei hanul de la Sf. Gheorghe, „cu apartamente încăpătoare” şi cu multe prăvălii închiriate neguţătorilor, care aduceau un venit anual de peste 20 de pungi, hărăzite de domn Sfântului Mormânt.

Patriarhul Dosoftei este, de fapt, în timpul lui Brâncoveanu, conducătorul crtcdoxiei. Pentru a înlătura atacurile îndreptate de calvini, luterani şi catolici, se publică la noi, sub auspiciile lui, un ciclu de cărţi greceşti, menite să facă cunoscute normele dogmatice ale crtcdoxiei. Astfel se tipăreşte opera lui Meletie Sirigul, îndreptată împotriva catehismului atribuit lui Chirii Lucaris, Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă, Manual împotriva schismei papistaşilor, Manual împotriva rătăcirii calvine ş.a.

O încercare a lui Brâncoveanu de a întemeia o tipografie grecească pe lârigă scaunul patriarhal din Constantinopol nu izbutise.1 Atunci domnul român şi ai săi s-au străduit să consolideze tiparul şi Academia grecească din Muntenia astfel încât să pcată rivaliza cu tipografiile şi şcolile greceşti din Veneţia. „Se fălea mult sprinceana occidentală, mai nainte, cu toată înţelepciunea şi cu tiparul, că editează cărţi orientale. Pentru amândouă acestea au răsărit acum harul creştinilor şi aicea, şi în învăţături şi în tipografii – prin osârdia şi cheltuiala minei tale celei mărinimoase şi inspirate de Dumnezeu, Domnitorule cel mai perfect între credincioşi, Constantine prea mare.”, scrie Sevastos Kimenitul, profesorul de ştiinţe al Academiei greceşti din Bucureşti, într-o prefaţă2 închinată lui Brâncoveanu.

Sub auspiciile patriarhului Dosoftei şi a celorlalţi prelaţi şi profesori greci ai Academiei, s-au imprimat în tipegrafia demnească a lui Brâncoveanu, între 1690 şi 1716, 31 de cărţi greceşti, toate destinate nevoilor bisericii şi întăririi ortodoxiei.

Sprijinul dat de Brâncoveanu ortodoxiei în forma grecească a avut între fruntaşii clerului grec contimporan un puternic răsunet, după cum se vede chiar din prefeţele care însoţesc publicaţiile greceşti ieşite din teascurile

1 Documentele Hurmuzaki, XIV, partea III, p. 52 – 53.

2 bibliografia românească veche, I, p. 380.

3P.3 tipografiilor brâncoveneşti. Brâncoveanu este comparat mereu cu „Ptolomeu, vrednic de cununile cereşti”. O prefaţă spune: „Toate ale elenilor se cuvin domnitorului filelin şi toate câte fiii iubitorilor de muze ai Eladei scriu ori inventează cu mintea, toate se datoresc măriei tale, care eşti cel mai zelos sprijinitor al învăţăturii greceşti şi binefăcătorul cel mai uman al elenilor.

Ce datorie nu avem către a ta darnică generozitate noi, fiii grecilor, şi Grecia, mama noastră de obştie. în aceşti prea fericiţi ani ai domniei tale înfloreşte iarăşi acea glorie strălucită ce, din vechimea ei de la început, a câştigat neamul nostru, cu înţelepciunea lui, până la marginile lumii.”

Nu sunt în aceste cuvinte numai laude mieroase, ci şi sentimente sincere, care traduc o realitate a timpului. „Am venit şi eu aci, prea fericite patriarh, la adăpostul de obşte al neamului nostru nenorocit” > scria din Bucureşti, la 17 decembrie 1709, către patriarhul Hrisant Notară, fostul paroh al coloniei greceşti din Veneţia, Ioan Avramie, care fusese silit să părăsească cetatea lagunelor şi care ajunsese predicatorul curţii lui Brâncoveanu1. Până şi în Ianina, unde Brâncoveanu sprijinea şcolile greceşti, elevii alcătuiau versuri omagiale pentru domnul român.

brâncoveanu şi ortodoxia din ardeal. Adăpostul acordat de Brâncoveanu marilor patriarhi greci, precum şi sprijinul dat pentru imprimarea cărţilor de dogmatică şi polemică religioasă, corespundeau dealtfel şi unei necesităţi de ordin naţional: apărarea unităţii religioase a neamului românesc. în 1690, Transilvania, smulsă de la turci, căzuse în mâinile austri-acilor. Guvernul austriac, trimiţând misionari catolici, care să tăgăduiască preoţilor români din satele ardelene o situaţie similară cu aceea pe care o avea clerul celorlalte culte, izbutise să câştige aderenţi printre preoţi pentru unirea cu biserica Romei. Brâncoveanu şi sfetnicii săi au sprijinit pe toate căile rezistenţa românilor ortodocşi împotriva tentaţiilor catolice şi calvine. Mai întâi, fiindcă după încetarea tipăriturilor din Bălgrad, iniţiate între 1683 şi 1689 de protopopul Ioan Zoba din Vinţul-de-Jos, omul calvinilor şi duşmanul mitropolitului Sa va Brancovici2, s-a întâmplat să-i lipsească atunci „neamului nostru rumânesc, aici în Ardeal, meşter pentru lucrul tipografiei” – Brâncoveanu, „ca un patronaş adevărat al mitropoliei din Ardeal”, trimite la Alba-Iulia pe cel mai harnic dintre ucenicii lui Antim Ivireanu în arta tiparului, pe Mihail Ştefanovici sau Işvanovici, cum semnează el de aci înainte. Acesta începe în Ardeal revizuirea în sens ortodox şi tipărirea cărţilor de şcoală şi de slujbă bisericească. Munca se începe în 1699 cu o Bucoavnă pentru copii (care cuprindea şi simbolul credinţei, cu cele zece porunci şi cu explicarea ortodoxă a celor şapte taine) şi o carte de predici: Chiriacodromion3. A trimis

1 Hurmuzahi, XIV, partea III, p. 60.

a Dintre cărţile tipărite de Ioan Zoba., unele erau traduse din ungureşte şi conţineau norme calvine, ca de exemplu, Cărare pe scurt spre fapte bune îndreptătoare, tradusă după Matko de Kezdivâsârhely şi apărută în 1685. Celelalte cărţi tipărite de Zoba sunt: Sicriul de aur, carte de propovedanie, Sas-Sebeş, 1683; Ciaslovăţ, Bălgrad, 1687; Molitvenic, Bălgrad, 1689.

3 Unirea bisericii ardelene cu Roma, întâmplată în 1701, îl va îndemna să se întoarcă înapoi. Nu credem că el este tipograful cărţii Plinea pruncilor, apărută la Bălgrad în 1702, căci, precum a arătat I. M u ş 1 e a, în Omagiul profesorului Ioan Lupaş (şi extras), Bucureşti, 1941, pp. 617 – 631, cartea a fost alcătuită de Paul Baranyi, catolic.

c oamenii săi în Transilvania pentru propagandă ortodoxă, între aceştia David Corbea, care apăra cu zel politica lui Brâncoveanu. A intervenit pe lângă guvernul austriac şi chiar pe lângă Petru cel Mare, cerând sprijin pentru românii ortodocşi din Ardeal. Când la începutul anului 1698, noul mitropolit al Transilvaniei, Atanasie Anghel, a venit la Bucureşti – după datini – ca să fie hirotonisit de mitropolitul Ţării Româneşti, acesta i-a cerut să declare că va păzi neschimbate „toate tocmelele” ortodoxe pe care le are scaunul Ungro-vlahiei. Cu acest prilej, patriarhul Ierusalimului, Dosoftei, a întocmit o lungă şi importantă învăţătură în care erau cuprinse normele de călăuzire pentru păstrarea dogmei ortodoxe, pe care Atanasie a semnat-o. Dar guvernul austriac nu-l recunoaşte decât în martie 1701, după ce a fost chemat la Viena şi „purificat”, declarând în scris că primeşte unirea. Sinodul, întrunit la 25 iunie 1701, în Bălgrad, în care marea majoritate a preoţilor ardeleni a hotărât unirea cu Roma, a aruncat mărul discordiei confesionale între români, ale cărui fructe amare mai dăinuiesc şi azi, deşi atenuate de lumina conştiinţei naţionale1. Trebuie însă să recunoaştem că unirea a dat putinţa tineretului ardelean să pătrundă în şcolile înalte din Viena şi Roma şi că viziunea Romei imperiale a trezit în el instinctul rasei şi a provocat mişcarea de redeşteptare naţională, care a grăbit cu o jumătate de veac mai devreme intrarea poporului românesc în comunitatea spirituală a rasei latine.