Bibliografie

I o a n Bianu, Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor, discurs de recepţiune în Academie, Bucureşti, 1904; A. Lapedatn, Dascălul Damaschin; N. C a r-t o j a n, Introducerea limbii române în biserică (comunicare citită la Academia Română, încă netipărită). Pentru Pravoslavnica Mărturisire a se vedea p. 165 a lucrării de faţă, şi bibliografia de la p. 166. Pentru Minee, N. C a r t o j a n, Legenda lui Avgar în literatura veche românească, extras din Convorbiri literare, LVII (1925, p. 243 – 261) şi Iulian Ştefănescu, Legendele despre Sf. Constantin în literatura română, în Revista istorică română, I, 193), p. 251.

Despre Biblia din 1688, susţin paternitatea lui Nicolae Milescu: B. P. H a s d e u, în re/ista Traian, 1870 (nr. 8), p. 32; Emile P i c o t, Notice biographique ei bibliographique sur Nicolas Spătar Milescu, ambasadeur du Tzar Alexis Mihailovici en Chine, Paris, 1883. S b i e r a, în Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-l714, Cernăuţi, 1897, p. 5), admite în parte ipoteza lui Haşdeu: „Opiniunea aceasta (B. P. Haşdeu) poate să fie întemeiată deplin sau numai în parte”. N. I o r g a, în Istoria literaturii religioase a românilor, întemeindu-se pe indicaţiile din epilog, arată rolul fraţilor Greceanu în traducerea Bibliei; însă, după descoperirea unei copii muntene a Bibliei, anterioară tipăriturii din 1688 (a se vedea despre acest manuscris o comunicare de Ioan Bianu, în Analele Academiei Române, seria II, tom. XXXVIII, p. 5, partea administrativă şi dezbaterile), N. Iorga a atribuit traducerea Bibliei lui Nicolae Milescu, în studiul: în legătură cu Biblia de la 1688 şi Biblia de la 1687 a lui Nicolae Milescu; prefaţa Bibliei elineşti din Veneţia 1687, un manuscript necunoscut al lui Nicolae Milescu; câteva prefeţe greceşti necercetate, publicat în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, seria II, tom. XXXVIII, Bucureşti, 1915.

Tot lui Nicolae Milescu atribuie traducerea Bibliei, P. P. P”a n a i t e s c u, Nicoâas Spathar Milescu (1636- 1708), extras din Melanges de l'feccle Roumaine en France, 1925,1, p. 50 – „52. Chestiunea este reluată de d-l C o n s t. S o 1 o m o n, Biblia de la Bucureşti (1688). Contribuiiuni noui istorico-literare, Tecuci, 1932, aducând în sprijinul fraţilor Greceanu argumentele analizate mai sus; N. I o r g a, Biblia lui Şerban-vcdă, în Revista istorică, XXIV {1938), p. 193- 196. Părerea lui N. lorga susţinută şi de G. P a s c u, Note despre Milescu, în Revista critică, IV, 1930, p. 90-97.

Despre raporturile Bibliei cu celelalte traduceri anterioare, Şt. Cioban u, Isteria literaturii române vechi, II, curs litografiat ţinut la Facultatea de litere din Bucureşti, 1939 – 1940, p. 344-363.

Despre toate traducerile lui Radu Greceanu ase vedea: loan Bianu şi Nerva H o d o ş. Bibliografia românească veche, voi. I, Bucureşti, 1903, unde textele tipărite sunt descrise, cu extrase din prefeţe şi epiloguri şi cu facsimile (la anii respectivi). Vezi şi adaosele din I. Bianu şi D. Simonescu, Bibliografia românească veche, voi. IV, Bucureşti, 1944.

Pentru bibliografia fraţilor Greceanu şi opera istorică a lui Radu Greceanu, a se vedea mai jos, p. 455-460.