Cărţile populare

Ediţii ale cărţilor populare, pentru cele mai multe, integrale, având ca texte de bază cele mai bune versiuni manuscrise sau tipărite, au publicat I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, Cărţile populare în literatura română. Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, 2 volume, cu studii şi bibliografie la fiecare text.

Anghelescu, Mircea, Literatura română şi Orientul. Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, p. 40 – 61: „Cărţile populare”.

Cartojan, N., Cărţile populare în literatura românească. Ed. îngrijită de Alexandru Chiriacescu. Cuvânt înainte de Dan Zamfirescu. Postfaţă de Mihai Moraru. Ed. enciclopedică română, Buc, 1974, 2 voi., voi. I, p. V —XXV; Dan Zamfirescu, Nicolae' Cartojan şi studiul cărţilor populare în literatura românească. Voi. II, p. 481-519; Mihai Moraru, Cărţile populare – încercare de definire structurală.

Chiţ im ia, I. C, Probleme, p. 351 – 363: „Problema raportului dintre cărţile populare şi folclor”; p. 417-429; „Funcţia literară naţională a cărţilor populare”; p. 431-445: „Folclorul în substanţa literaturii române vechi”; p. 365 – 384: „Esopia în circulaţie europeană şi românească”; p. 385 – 395: „Alexandria în receptarea românească”; p. 397-402: „Alexandria şi Esopia. Funcţia lor literară comună”; p. 403 – 416: „Romanul Archirie şi Anadan. Legăturile lui cu folclorul”.

Ciuchindel, C., Povestea lui Archirie filosoful. Carte populară românească din secolul al XVII-lea. Ed. Minerva, Bucureşti, 1976. Teză de doctorat. Bibliografia celor 45 manuscrise româneşti (p. 207 —208) şi bibliografia generală a temei (p. 209 —217).

Constantinescu, Radu, K 1 a u s-H e n n i n g Schroeder, Die Rumă-nische Version der „Historia Destructionis Troiae” des Guido delle Colonne. Kritische Edition und Kommentar. Tubingen, 1977. Transcrierea ms. Academiei nr. 2183, p. 55 – 217; variantele ms. Academiei nr. 3381, p. 218-260 şi traducerea în limba germană a textului, p. 261-412. Textul are 60 capitole. Lucrare fundamentală pentru studiul versiunei occidentale a romanului Istoria Troadei.

C o r t i. Măria, Le fonti del „Fiore di Virtu” e la teoria della „nobilită” ăel Luecento, în Giornale storico della letteratura italiana”, CXXXVI (Torino, 1959).

Negriei, E. Expresivitatea, p. dl —11: „Romanele pseudoistorice, religios-fantastice, moralizatoare ale medievalităţii târzii”.

Noomen Willem, Aspects of the narrative speech of the Alexandria (1620): connection of propositions, în International Journal of Romanian studies, voi. 1, 1976 (Lisse-Peter de Ridder Press), p. 63-80.

Olteanu, Pândele, „Fiore di virtu” dans Ies versions slaves traduites du roumain,. în RS, XVI (1968), p. 273 – 304. Ms. Acad. Rom., nr. 4620 este datat filigranologic dintre anii 1596- 1605, este bilingv (slavo-român) şi versiunea slavă are „românisme” (des romanismes).

Simonescu, Dan, Idei despre educaţie şi învăţământ în „Cărţile populare” româneşti, în culegerea Din istoria pedagogiei româneşti. Ed. didactică şi pedagogică, Buc., 1966, voi. II, p. 44-57.

Turdeanu Emile, Dieu crea l'homme de huit elements et tira son nom des quatre coins du monde, în Revue des e'tudes roumains, XII —XIV (1974), p. 163- 194.

        — Acelaşi, La legende du prophete Jeremie en roumain. Ibidem, XV (1975), p. 145-l86.

        — Acelaşi, Le dit de l'empereur Nicephore II Phocas et son epouse The'ophano, Thessalonique, 1976. Valorifică ms. 740 din Arhivele Statului din Bucureşti, miscelaneu în limba slavă.

Velculescu, Cătălina, Probleme ridicate de cercetări recente în domeniul cărţilor populare, în Rev. de istorie şi teorie literară, 21 (1971), nr. 4, p. 629 – 638. Comentarii asupra unor teorii emise de istorici literari occidentali.

Apocrifele. Prof. A n g e 1 o v, D., Les conceptions philoscphiques des Bogomiles, în Izvesţia Instituia za bălgarskovo istoriia, 3 – 4 (1951), p. 112-l47. Caracterul antifeudal al mişcării.

Balotă, Anton, Bogomilismul şi cultura maselor populare din Bulgaria şi ţările române, în RS, X (1964), p. 19-71.

D i m i e r, C, Ce que l'Ancien Testament ne dit pas, Paris, Fayard, 1963 (Colecţia Je sais-Je crois, 71). Apocrifele V. T. în lumina descoperirilor manuscriselor de la Marea Moartă.

X u r d e a n u, E., Apocryphes bogomiles et apocryphes pseudobogomilcs, în Revue de l'his-trire des religions, 138 (1950). no. 1, p. 22-51; 139 (1950), no. 2, p. 176-l78.

        — Acelaşi, Roumain Sarsailă „demon”, în Revue des ettides slaves, XXVIII (1951), p. 151- 153. Versiunea greacă Apocalipsul lui Baruh povesteşte că, după potop, uri sol trimes de Dumnezeu, anume îngerul Sarasael, autoriză pe Noe să replanteze viţa de vie. în textele slave, respectivul Sarsail > rom. = spirit rău, demon.

        — Acelaşi, La vision d'Isaâe, tradition orthodoxe et tradition here'tique, Thessaloniki, 1968, p. 291 – 318.