Nicolae Milescu

Ediţii. Nicolae Milescu Spata r u 1, Jurnal de călătorie în China. Ediţie îngrijită de Corneliu Bărbulescu. Ed. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1956. Studiu introductiv de C. Bărbulescu (39 p.). Editorul a tradus textele – trei, inclusiv descrierea râului Amur – de pe ediţiile lui J. F. Baddley (London, 1919), Iurie Arseniev (Orenburg,

1896) şi G. Sion (Bucureşti, 1889). Comentarii istorice şi literare foarte folositoare. Ediţii revăzute 1958 şi 1963.

Nicolae Milescu Spătarul, Descrierea Chinei. Ediţie îngrijită de Cornelia Bărbulescu. Ed. de Stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958. Studiu introductiv de C, Băr-bulescu. Ediţie de o rară exigenţă textslogică. Comentarii erudite. După cele 58 capitole urmează „Descrierea marelui râu Amur, care desparte pe coloniştii ruşi de chinezi”. Editorul a tradus după. ed. rusă (Kazan, 1910).

Ciur ea, Al. I., Mărturisirea de credinţă a spătarului Nicolae Milescu: „Stella Orien-talis Occidentali splendens”, în revista Ortodoxia, X (1958), nr. 4, p. 511-538, textul latin şi traducerea românească. Primele trei articole (p. 491-538) din acest număr al revistei sunt închinate operei teologice a lui Nicolae Milescu.

Studii. Cioculescu, Serba n, O figură enigmatică: spătarul N. Milescu, în Varietăţi, p. 20-28.

Simonescu, Dan, Scriitorul Nicolae Milescu, în Glasul bisericii 18 (1959), 1-2, p. 115i- 126. Publică, între altele, prefaţa ms. Acad. 4389 (sec. XVII), care atestă pe Milescu traducător al Vechiului testament.;

T a p p e, E. D., An english conlribution to the biography of Nicolae Milescu, în Revue des etudes Roumaines, I, 1953, p. 152- 160. Nou: descoperă în arhivele britanice patru scrisori din secolul al XVII-lea. Primele două referă despre mutilarea nasului lui Milescu. Contextul confirmă pe Neculce, că Ştefăniţă Lupu a poruncit pedeapsa. Ultimele două amintesc pe „Dominus Spatarus” ( = Milescu? se întreabă Tappe). Dacă da, atunci scrisorile aduc următoarele ştiri: 1. Prin 1662 Milescu a adus daruri ambasadorului Winchelsea din partea lui Grigore Ghica (la Constantinopol). 2. Tot în 1662, a contractat un mariaj la Constantinopol, recunoscut şi din alte surse. E. Turdeanu spune că Dominus Spatarus = Baron de Spătari – Milescu (Nota în Revue des etudes roumaines, II, 1954, p. 252).

T u r d e a n u-C a r t o j a n, Letiţia, Une relation anglaise de Nicolas Milescu: Thomas Smith, în Revue des etudes roumaines, II (1954), p. 145-l52. Ms. or. 481 Oxford (Bodleyan) are mai multe pagini autografe de N. Milescu, care scrie că în timpul şederii lui la Constantinopol Milescu a avut relaţii de prietenie cu Thomas Smith, capelan englez şi ilustru sciţiitor religies; prin 1669 Milescu a avut legături cu savanţii din Occident.