Bibliografie

Cronica din Miinchen. Cronica germană a domniei lui Ştefan cel Mare, scrisă în 1502 şi descoperită de d-l Olgierd Gorka, se păstrează în manuscrisul Codex Laiinarum 952 din Biblioteca de stat din Miinchen, Bayerische Staatsbibliothek. Despre ea G6rka a prezentat Academiei Poloneze, în şedinţa din 17 iunie 1929, un memoriu, care a fost publicat în Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres, Cracovie, 1929, nr. 6 (iunie), p. 29 – 31, sub.titlul: O. G6rka, Kronika czasăw Ştefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zrodlo rumun'skiej historjografi (La chronique de l'e'poque d'Etienne le Grand de Moldavie, soit la source la plus ancienne, mais jusqu'ici inconnue de l'historiographie roumaine). Despre această comunicare, o scurtă dare de seamă datorită d-lui I. N i s t o r, în Codrul Cosminului, Buletinul Institutului de istorie şi limbă, VI, Cernăuţi, 1930, p. 484 – 485. într-o nouă comunicare, făcută de data aceasta Academiei Române, în şedinţa din 8 noiembrie 1930, G6rka a dat detalii mai precise şi mai interesante, dar această comunicare nu a apărut până acum.

N. I o r g a, în Buletinul Comisiei istorice a României, IX, 1930, p. 187- 195, crede că opera este a unui sas, probabil de la Baia, care a utilizat un izvor intern de mănăstire în limba slavonă sau română, care mergea până la 1475, de unde apoi a adăugat cele ce ştia el personal.

În sfârşit, textul cronicii a fost publicat, cu o introducere interesantă, în anul 1931: Olgierd G6rka, Kronika czasăw Ştefana Wielkiego Moldawskiego (1457-l499) z trzema podobiznami w tekâcie, Krakovia, 1931, în ediţia Academiei Polone din Cracovia (Archiwum-komisji historycznej), seria II, tom. III, şi ediţie separată, 119 p. + II planşe-facsimile. Studiul a fost tradus în limba română de Dr. Emil Biedrzycki şi a fost publicat, cu textul german al cronicii şi cu o traducere în limba română făcută de domnişoara Irmertraud Briebrecher, absolventă a seminarului de istoria literaturii vechi, în Revista istorică română, IV (1934), p. 215-279, şi V-VI (1935-l936), p. 1-85. S-a publicat şi aparte în Biblioteca Revistei istorice române, I, cu titlul: Ol. G 6 r k a, Cronica epocei lui Ştefan cel Mare (1457-l499), Bucureşti, 1937, 160 p.

Un alt studiu aprofundat asupra cronicii, care ajunge la concluziuni diferite: Ion Const. C h i ţ i m i a, Cronica lui Ştefan cel Mare, în Cercetări literare, III, 1939, p. 219-293; a se vedea şi recenzia lui P. P. Panaitescu în Revista istorică română,! (1931), p. 156-l60.

Cronicile slavoneşti. Grupul de cronici slavoneşti ale Moldovei au fost publicate de profesorul de slavistică de la Universitatea din Bucureşti, loan Bogdan, în următoarele trei lucrări importante: loan Bogdan, Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche, Bucureşti, 1891, care cuprinde: 1. Codicele miscellaneu de la Kiew. Este un manuscris de 504 file în 8°, păstrat în Biblioteca Academiei teologice din Kiev, scris pe hârtie lucie, în veacul al XVI-lea, de Isaia din mănăstirea Slatina. 2. Vechile anale slavoneşti ale Moldovei. Publicaţia cuprinde în original şi traducere românească următoarele texte, însoţite de studii detaliate şi de note: a) Cronica şi analele putnene – Povestire în scurt despre domnii moldoveneşti (p. 23 – 41, 193-l98; 243 – 267); b) Cronica lui Macarie (p. 69-89, 198-212, 268-279); c) Cronica lui Eftimie (p. 90-l03; 212-222, 280-283); Cronica anonimă (p. 62-68, 235-239). La acestea se adaugă cronica moldo-polonă (p. 42-61, 173-l83, 223 – 233).

loan Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureşti,.1895; cuprinde următoarele patru texte însoţite de studii aprofundate: 1. Codicele de la Tulcea – numit astfel fiindcă se afla în biblioteca clubului bulgar de la Tulcea; azi e trecut în Biblioteca Academiei Române, nr. 649, Letopiseţul de la Bistriţa, în 8°; 2. O cronică sârbo-moldo-venească (sârbească amestecată cu anale moldoveneşti) de la mănăstirea Neamţu, p. 81- 102; 3. Cronica moldo-polonă de N. Brzeski, p. 103- 137; 4. Cronica Ţării Moldovei şi a Munteniei de Miron Costin, p, 139-204.

loan Bogdan, Letopiseţul lui Azarie, în Analele Academiei Române, seria Il-a, tom XXXI, Mem. secţ. ist, 1909, cronicile păstrate în ms. O, XVII, nr. 13 al Bibliotecii Imperiale din St. Petersburg, şi anume: 1. O cronică universală însoţită de analele sârbeşti de la 1355 până la 1490 cu ştiri privitoare la ţările noastre (p. 62-66, 121-l45); şi 2. Letopiseţul lui Azarie (p. 66-98), cu următoarele părţi: a) Analele putnene – Povestire în scurt despre domnii Moldovei (p. 69-76, 146-l52, 181-l87); b) Cronica lui Macarie (p. 76-84, 152-l68, 187-202); c) Cronica lui Azarie (p. 84 – 98, 168- 181, 202 – 214). La aceste texte se mai adaugă o versiune românească din sec. al XVIII-lea a analelor putnene, după un ms. din Biblioteca Academiei Române, descoperit şi copiat de Al. Lapedatu (p. 107-l19).

Cronica moldo-polonă a fost publicată pentru întâia dată de istoricul polon Wojcicki – după o copie făcută în secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz, din Muzeul Czartoryski (Cracovia) – în 1844, în Biblioteka starozytna pisarzy polskich, Varşovia, VI, p. 51 – 67. Ea a fost apoi reprodusă de B. P. H a s d e u în Archiva istorică, III, 1867, p. 5- 15, şidel. Bogdan – care credea că o „publică întâiaş dată” – în Vechile cronici moldoveneşti până la Urechea, textul polon la p. 173- 183 şi traducerea românească la p. 223-233. O a doua versiune din secolul al XVI-lea, descoperită de I. Bogdan în Biblioteca Imperială din Petersburg, fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varşovia),a fost publicată în Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, p. 119- 137. O a treia copie de la începutul secolului al XVII-lea, aflată în colecţia lui Iosif Rusiecki din Trojanka, a fost semnalată de filologul polon I. L o s, în studiul său Pamietniki Ianczara (Amintirile ienicerului), Cracovia, 1912, p. 38-40.

Studii. Textele publicate de I. Bogdan sunt însoţite de studii aprofundate. Contribuţii interesante la studiile lui Bogdan au adus:

Ştefan Orăşanu, în Convorbiri literare, XXXI, p. 513 şi urm., 648 şi urm.; N. I o r g a, Istoria literaturii româneşti în secolul al XVIII-lea (1688-l821), ed. I, voi. II (în ediţia a Il-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat).

Părerea lui Bogdan că analele Moldovei au fost scrise în vechile mănăstiri de la Bistriţa (originalul versiunii păstrată în codicele de la Tulcea) şi de la Putna (originalul versiunii păstrata în codicele de la Petersburg) a fost pusă la îndoială pentru întâiaşi dată de d-l I. Mine a.

care, într-o notiţă publicată în Anuarul liceului I. Maior eseu din Giurgiu pe anul 1919-l920, publicat de N. Cartojan, a arătat că letopiseţul a fost scris la curtea lui Ştefan cel Mare. Chestiunea a fost reluată şi documentată pe larg de I. M i n e a, Letopiseţele moldoveneşti scrise slavoneşte, Iaşi, 1925 (Extras din Cercetări istorice, I, p. 192 şi urm., unde se studiază şi raporturile dintre versiunile slavoneşti între ele şi dintre toate laolaltă şi Ureche de altă parte) şi del. Vlădescu, Izvoarele istoriei românilor: letopiseţul de la Bistriţa şi letopiseţul de la Putna, Bucureşti, 1926. Despre letopiseţele slavoneşti şi raporturile lor cu Ureche a se vedea şi G i or g e P a s c u, Letopiseţul cel moldovenesc, utilizat de Gligorie Vreache în legătură cu toate letopiseţele moldoveneşti în slavoneşte, Iaşi, 1938; acelaşi, Die Anfănge der rumănischen Geschichtsschrei-bung, în Siidost-deutsche Forschungen, 1939. Pentru Pomelnicul de la Bistriţa, v. mai sus, p 44. Pentru cronica moldo-polonă: P. P. Panaitescu, Revista istorică română,! 1931, p. 113 – 123.

Cronica lui Ştefan cel Mare scrisă de dieci la Curte, Al. Procopovici, Dacoromania X, p. I, 1941, p. 90-91.

V. G r e c u, Originea cronicelor româneşti, în Omagiu lui I. Bianu, din partea colegilor şi foştilor săi elevi, Bucureşti, 1927, p. 217 – 223.