Bibliografie

Ziarul călătoriei în Siberia şi China s-a păstrat în câteva copii ms. în Biblioteca publică imperială din Petrograd, şi o alta în Bibliotheque Naţionale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat în 1685, „prin grija bunului'prieten Ioan Gav. Sparvenfeldt”, lângă Moscova. O versiune rusă, publicată de I. A r s e n i e f f, în Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusă de timpuriu în limba greacă de „tineri studioşi din Moscova” şi revăzută de Hrisant Notară, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. în ms. grec din Bib.'ioteca Academiei Române, nr. 154 (f. 180 v. şi urm.) are o dedicaţie către Constantin Brâncovearm din Moscova, 1694. După un manuscris al versiunii greceşti incomplet şi plin de erori – după cum observă el însuşi – G. Sio n a tradus prima parte: De la Tobolsk până în China. Netede călătorie de Spătarii. Nicolae Milescu, 1675, traduse după unu textil greceştii, în Analele Academiei Române, seria Ii-a, tom. X, Memoriile secţiunii istorice, Bucureşti, 1888, p. 89-l81. Traducerea lui Sion a fost reprodusă de M i r o n Nicolescu, Primul călător român prin Siberia şi China, Bucureşti, 1905 (extras din Buletinul Geografic, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 şi 5) după codicele D. Russo în versiunea grecească şi traducerea românească, la C. C. Giurescu, Nicolae Milescu Spătarul, în Analele Academiei Române, s. III, tom. VII, mem. 4, Buc, 1927, p. 26-50.

Textul întregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat în traducere engleză de John F. Baddeley, Russia, Mongolia, China, 2 voi., Londra, 1919. O traducere în limba română după textul lui Baddeley, cu greşeli şi omisiuni, a dat E m. C. Grigoraş, Spătarul Nicclai Milescu în China, Bucureşti, 1926, Ed. Casa Şcoalelor; ed. a Ii-a, 1941.

Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzând textul călătoriei în China şi păstrat în Biblioteca Universităţii din Iaşi (sub nr. 163), a fost semnalat de Lucian Predescu în Adevărul literar şi artistic pe 1930 (IX, seria a Ii-a, nr. 476). O altă operă grecească despre Păgânul Mohamet şi despre cele patru imperii după profetul Daniel, publicată de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie roumaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefaţă în limba franceză despre opera lui Nicolae Milescu şi un rezumat. Opera nu este însă a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, după cum a arătat D. Russo în Studii istorice greco-remâne. Opere postume, I, Bucureşti, 1939, p. 337-339. Istoria despre sfânta icoană (care a fost tradusă şi în limba rută) a fost publicată în Cronica Romanului, Bucureşti, 1874, I, p. 87 – 90, de episcopul Melchisedec. Un fragment Cin opera Carte cu multe întrebări a fost publicat în anexa studiului:C. C. Giurescu, Nicolae Milescu Spătarul. Contribuţiuni la cptra sa literară, Analele Academiei Rcmâne, Mtmcriile secţ. istorice, seria IlI-a, tom. VII, Meni. 7, Bucureşti, 1927, p. 51-53.

Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicată în Perpetuite de la foy de l'Eglise catholique touchant l'Eucharistie <par A. ArnauldetP. Nicol e>, Paris, 1669, voi. 2, p. 50 – 54, şi V. L e g r a n d, Bibliographie hellenique du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287.

Studii asupra vieţii şi operei lui N. Milescu. Lucrările de căpetenie asupra lui Milescu sunt azi P. P. Pa nai t eseu, Nicolas Spathar Milescu (1636-l708), Extrait des Melanges de l'Ecole Roumaine en France, 1925, l-ere pârtie, Paris, Gamber; C. C. Giurescu, Nicolae Milescu Spătarul. Contribuţie la opera sa literară, Analele Academiei Române, secţ. ist., seria IlI-a, tom. VII, mem. 7 (în anexă se publică şi un fragment din Cărţi cu multe întrebări), Bucureşti, 1927. C. C. Giurescu, pe lângă informaţii noi, pune la punct şi chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul călătoriei lui Milescu în China şi opera iezuitului Martini, apărută!a Amsterdam în 1655: Atlas Siniensis, însoţit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o şi a utilizat-o.

Dintre lucrările mai vechi menţionez: B. P. Haşdeu, Viaţa şi faptele şi ideile1 lui Nicolae Spătarul Milescu, în Traian, II, 1870, numerele 7 – 9, 11-l2, 14, 16. Studiul este neterminat; Emile Picot, Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. Hudiţă, Arhiva, Iaşi, 1929, p. 87-l03; I. G. Dimitriu, în Rev. fundaţiilor regale, VII, 1940.

Despre viaţa şi călătoria în China: I. Simionescu, Niculai Milescu în China, Bucureşti, Cartea românească, 1925.

Despre Biblia lui Milescu: V. Drăghiceanu, în Convorbiri literare, 1915, p. 1074; I. Bianu, Analele Academiei Români, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativă şi dezbaterile, p. 5-6; N. I o r g a, în legătură cu Biblia de la 1688 şi Biblia de la 1667 a lui Nicolae Milescu, în Analele Academiei Române, mem. secţ. ist., s. II, tom. XXXVIII, Bucureşti, 1915. Întemeindu-se pe precuvântarea ms. 4389 B. A. R. şi reluând o părere mai veche a lui Haşdeu (Traian, 1872, nr. 8, p. 32) primită şi de E. P i c o t, Notice biographique sur Nicolas Spătar Milescu, susţine că Milescu este traducătorul Bibliei lui Şerban. Paternitatea fraţilor Greceanu şi a stolnicului Const. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Şerban a fost restabilită de Const. S o 1 o m o n, Biblia de la Bucureşti (1688). Contribuţiuni nouă istorico-literare, Tecuci, 1932, şi N. C a r t o j a n, Epoca lui Const. Brâncoveanu, curs litografiat ţinut la Facult. de lit., Bucureşti, 1936- 1937, p. 220-234. O comparaţie între ms. 4389 din B. A. R., revenit de curând la Academie, şi Biblia lui Şerban, ducând la concluzia că Biblia lui Şerban a utilizat versiunea ms., Şt. Cioban u, curs litografiat ţinut la Fac. de lit. din Bucureşti, 1940-l941, p. 347-356.

Despre Molitvelnic şi alte lucrări: N. D r ă g a n u. Codicele pribeagului Gheorghe Ştefan Vodă (Extras din Anuarul Institutului de istorie naţională din Cluj, III, p. 181-254) Istoria lit. rom. vechi, II. Despre Milescu şi legăturile lui cu Rinhuber: A. B i t a y, Contribuţii la viaţaluiNicolae Spătarul, în Dacoromania, III (1921), p. 786 – 787; C. I. Karadja, Nouveaux details sur le Spathar N. Milescu, în Revue hâstorique du Sud-Est europeen, I, 1924, p. 418 şi urm.

Bibliogradia completă a operelor ruseşti ale lui Nicolae Milescu în studiul amintit mai sus al lui P. P. Panaitescu, Nicolas Spathar Milescu, p. 169-l74; tot acolo, p. 175-l78, sunt amintite principalele studii ruseşti asupra lui Nicolae Milescu.