O vizită ratată

Un sclivisit dă buzna într-o casă în care nu mai fusese încă niciodată. A venit în vizită… În antreu, îi iese în cale o fetişcană de vreo şaisprezece ani, în rochie de stambă, cu şorţ alb.

— Ai dumitale sunt acasă? o întreabă el dezghe­ţat pe fetişcană.

— Da, sunt acasă.

— Mm… Piersico! Şi coniţa-i acasă?

— Da, răspunde fetişcana şi roşeşte fără să ştie de ce.

— Phii… faină bucăţică! Ştrengăriţo! Unde să-mi pun pălăria?

— Unde vreţi… Dar… daţi-mi drumul! Ce-nseamnă asta?

— De ce roşeşti? Las’că nu te mănânc!

Şi sclivisitul bate uşor cu mănuşa peste mijlocul fetişcanei.

— Ehei! Nu-i urâtă! E chiar frumuşică! Du-te şi anunţă-mă.

Roşie ca macul, fetişcana o zbugheşte.

— E încă tânără! îşi spune sclivisitul şi intră în salon, unde îl întâmpină gazda. Se aşază şi stau de vorbă…

Peste vreo cinci minute, prin salon trece fetişcana cu şort.

— Fiica mea cea mare! spune gazda, arătând spre rochia de stambă.

Tablou

Apărută întâi în revista „Oskolki”, 1882, Nr. 48, 27 noiembrie. Semnată: Omul fără splină. – Publicăm acest text.