Condica de reclamaţii
Condica cu pricina se află într-un mic birou al unei gări, anume destinat pentru aceasta. Cheia biroului „se găseşte în păstrarea jandarmului gării”; de fapt însă nu e nevoie de nicio cheie, deoarece uşa e întotdeauna descuiată. Răsfoiţi condica şi iată ce veţi găsi:
„Stimate domn, dă-mi voie să-mi încerc şi eu pana!”
Sub aceste cuvinte este desenată o mutră cu nas lung şi coarne. Dedesubt stă scris:
„Eu sunt portretul chipului tău;
Eu sunt deştept, iar tu, nătărău.”
„Apropiindu-mă de această gară şi aplecându-mă pe fereastră ca să admir peisajul, mi-a zburat pălăria.
I. Iarmonkin.”
„Cine-o fi scris, eu nu ştiu, zău,
Dar că citesc, tâmpit sunt eu.”
„Las spre amintire aceste rânduri şi mă iscălesc: şeful biroului de plângeri, Kolovroev”.
„Adresez celor mari plângerea mea împotriva conductorului Kucikin pentru mojicia cu care s-a purtat faţă de nevastă-mea. Nevastă-mea n-a făcut deloc scandal, ci dimpotrivă şi-a dat toată silinţa să fie cât mai multă linişte. De asemenea protestez împotriva jandarmului Kleatvin, care m-a apucat grosolan de umăr. Domiciliez la moşia lui Andrei Ivanovici Işceev, care cunoaşte felul meu de a mă purta. Funcţionarul Samolucişev”.
„Nikandrov e socialist!”
„Fiind încă sub impresia proaspătă a faptei revoltătoare… (şters). Trecând prin această gară, am fost revoltat până în adâncul sufletului de următoarele… (şters). Sub ochii mei s-a petrecut următorul eveniment revoltător, care ilustrează în culori vii ordinea ce domneşte la căile noastre ferate… (mai departe totul este şters afară de iscălitură.) Alexei Zudiev, elev de clasa a VII-a la liceul din Kursk.”
„Aşteptând plecarea trenului, am inspectat fizionomia şefului gării şi am rămas foarte nemulţumit de ea. Fac cunoscut acest lucru pe traseu. Un vilegiaturist vesel.”
„Ştiu cine a scris rândurile de mai sus! Le-a scris M. D.”
„Domnilor! Telţovski este un escroc!”
„Jandarmereasa a fost ieri dincolo de râu cu bufetierul Kostea. Le dorim toate cele bune. Nu te pierde cu firea, domnule jandarm!”
„Trecând prin gară, fiindu-mi foame şi gândindu-mă ce aş putea mânca, n-am putut găsi mâncare de post. Diaconul Duhov.”
„Haleşte ce se nimereşte”.
„Cine va găsi o tabacheră de piele n-are decât s-o dea la casă, lui Andrei Egorîci.”
„Dat fiind că mă dă afară din slujbă, sub cuvânt că sunt beţiv, declar că sunteţi toţi nişte potlogari şi nişte hoţi. Telegrafistul Kozmodemianski.”
„Împodobiţi-vă cu virtutea.”
„Katenka, te iubesc la nebunie!”
„Rog a nu scrie în condica de reclamaţii lucruri străine de ea. Pentru şeful gării, Ivanov al şaptelea.”
„Ăi fi tu al şaptelea, dar tot dobitoc rămâi.”
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1884, Nr. 10, 10 martie, cu subtitlul: (Copie). Semnată: A. Cehonte. Revăzută şi fără subtitlu, a intrat în culegerea de „Opere” din anul 1899, vol. I. Publicăm textul din 1899.
Când a ales-o pentru culegerea de „Opere”, Cehov a eliminat din ea unele vulgarisme, a modificat unele nume, a introdus o frază şi a mutat la sfârşit notiţa făcută de şeful de gară şi răspunsul la această notiţă, ceea ce a dat povestirii o încheiere mai izbutită.
