Cea mai noua călăuză de stil epistolar
Ce este o scrisoare? Unul dintre mijloacele de a împărtăşi gânduri şi sentimente. Dat fiind însă că scrisorile sunt foarte adesea scrise de oameni lipsiţi atât de gânduri cât şi de sentimente, această definiţie nu-i tocmai potrivită. Ne vedem deci nevoiţi să înclinăm spre definiţia dată de un funcţionar instruit de la poştă: „Scrisoarea este un substantiv fără de care funcţionarii poştali ar rămâne fără slujbă, iar mărcile nu s-ar mai vinde”. Scrisorile se împart în scrisori deschise şi închise. Acestea din urmă trebuiesc deschise cu cea mai mare băgare de seamă şi închise din nou cu grijă după citire, astfel ca destinatarul să nu poată avea vreo bănuială. În principiu nu se cade să citeşti scrisorile altora dar, pe de altă parte, binele pe care trebuie să-l faci aproapelui impune această citire. Părinţii, nevestele şi şefii, care sunt răspunzători de moralitatea şi mentalitatea noastră, de puritatea convingerilor noastre, trebuie să citească orice scrisoare. Scrisorile trebuiesc scrise citeţ şi cu chibzuială. Politeţea, respectul şi modestia, oglindite în felul de a se exprima, constituie o podoabă a oricărei scrisori, iar în scrisorile către superiori trebuie să ţii seama în afară de aceste reguli şi de tabelul rangurilor, punând înaintea numelui destinatarului titlul lui complet; de pildă: „Excelenţa Voastră, părintele şi binefăcătorul meu, Ivan Ivanovici! Spiritul Dumneavoastră luminat şi… aşa mai departe…”
Literaţii, artiştii şi pictorii nu au titluri; de aceea scrisorile adresate lor încep cu un simplu: stimate domn!
MODELE DE SCRISORI
Către un şef. Excelenţa Voastră, milostiv şi binefăcător părinte! Îndrăznesc să raportez cu cel mai adânc respect Excelenţei Voastre că ajutorul contabil Peresekin, aflându-se ieri la un botez în casa lui Ciortobolotov, şi-a exprimat de mai multe ori părerea că ar trebui vopsite din nou podelele instituţiei, cumpărat postav nou pentru mese şi aşa mai departe. Cu toate că această părere n-ar avea în sine nimic dăunător, se simte totuşi în ea un iz de nemulţumire faţă de starea de lucruri existentă. Păcat că printre noi se mai găsesc oameni care din pricina spiritului lor uşuratic nu pot să aprecieze binefacerile Excelenţei Voastre! Ce vor şi ce caută?! Sunt nedumerit şi întristat… Excelenţă! Binefacerile Domniei Voastre, întru care sunteţi neobosit, sunt nenumărate, dar aveţi bunătatea şi desăvârşiţi milostivirea Dumneavoastră, Excelenţă, smulgând din mijlocul nostru pe cei ce au apucat calea pieirii, târând şi pe alţii după ei… Primiţi, Excelenţă, etc… Cel ce se roagă pentru dumneavoastră. Semion Gnusnov.
P.S. Îndrăznesc să reamintesc Excelenţei Voastre de postul de ajutor contabil, pe care aţi binevoit să-l făgăduiţi nepotului meu Kapiton. Cu toate că-i om incult, îşi cunoaşte lungul nasului şi nu bea.
Către un subaltern. Alaltăieri, ţinându-mi mie şi nevestei mele galoşii, ai stat în curent şi, după cum ni se spune, ai răcit, din care cauză nu vii la serviciu. Pentru o asemenea nepăsare faţă de sănătatea ta, îţi fac o mustrare aspră…
Scrisoare de dragoste. Stimată Doamnă Maria Eremeevna! Având mare nevoie de bani, am onoarea să vă ofer mâna şi inima. Pentru cazul că aţi avea vreo îndoială, vă anexez aici alăturat un certificat de bună purtare, eliberat de poliţie. M. Tprunov, care vă iubeşte.
Scrisoare prietenească. Dragul meu Vasea! N-ai putea, scumpule, să-mi împrumuţi până mâine cinci ruble? Al tău, Ipohondrikov. (Trebuie răspuns în felul următor: „Nu pot.”)
Scrisoare de afaceri. Luminăţia Voastră, prinţesă Miliktrisa Kirbitievna! Îndrăznesc să reamintesc cu tot respectul Luminăţiei Voastre de mica datorie la cărţi, în mărime de 1 rublă 12 copeici, pe care am avut onoarea s-o câştig de la Luminăţia Voastră acum trei ani la Beloedov şi pe care până acum nu am avut onoarea s-o primesc. În aşteptarea etc… Zelionopupov.
Scrisoare dăunătoare şi funestă. Excelenţă! Ieri am aflat din întâmplare că gratificaţiile pe care le-am primit de Anul Nou nu le datorez meritelor mele personale, ci nevestei mele. Bineînţeles că este cu neputinţă să mai continui să fac serviciu la dumneavoastră şi rog să fiu mutat. Primiţi asigurarea dispreţului meu pentru dumneavoastră etc. Cutare.
Scrisoare de insultă. St. d! Eşti un critic!
Scrisoare către un literat. St. d.! Cu toate că nu te cunosc personal, dintr-un sentiment de iubire a aproapelui şi de compătimire sinceră pentru dumneata (după toate aparenţele eşti un om capabil), nu mă pot opri să nu-ţi dau un sfat prietenesc: lasă-te de îndeletnicirea dumitale dăunătoare! Unul dintre cei care îţi doreşte binele. (Trebuie să te fereşti să iscăleşti, fiindcă s-ar putea să te compromiţi.)
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1884, Nr. 48, 1 decembrie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
